miercuri, 29 august 2007
Cercul Militar Național, București
Trecând pe lângă acest edificiu, din inima Bucureștiului,
poeta Renata Verejanu, de la Chișinău, a intuit
că de curând aici, anume aici, va avea
mai multe Serate de Creație...
Vreau să fiu renumit
Iată-ne noi, indivizii (parte a societăţii care este obiect de studiu al sociologiei), eu, el... unii mai aproate, alţii încă foarte departe de a ne încadra în conceptul de personalitate, dar cu o dorinţă enormă de a deveni renumiţi. „Vreau să fiu un cineva”, spun copiii care vin să activeze la Organizaţia Mondială a Copiilor Talentaţi (primul ONG Internţional din spaţiul ex-sovietic, fondat şi gestionat de copii, care are cartierul general la Chişinău şi statut participativ la Consiliul Europei). Eu?... presupun că nu am rostit aceste cuvinte, ci undeva, în sufletul meu, la mare profunzime, această dorinţă îmi dirigează activitatea în direcţia ca eu să fiu o persoană renumită.
De unde acestă dorinţă? Să fie „trăsătura centrală” a „caracterului naţional” sau
„un proces de clarificare” şi formare a conduitei umane, a comportamentului copiilor şi tinerilor acestui început de mileniu...
Fiind organizatorul unui sondaj sociologc, din cadrul activităţii în ONG-le pe care le-am fondat, am descoperit că departe peste jumătate dintre intervievaţi vor să devină „un cineva important”, mai simplu – o persoană renumită. Ce doresc totuşi aceşti copii? Să se realizeze? A fi un bun medic e o şansă de a fi renumit. Dar sondajul a arătat, că îşi doresc deschis acest lucru adolescenţii care primesc educaţie prin cultură.
Înclin să cred că educaţia prin cultură este de durată.
Acel „venit psihic” pe care-l poate oferi tânătul în care s-au făcut investiţii cu ajutorul culturii în perioada lui de copilărie şi adolescenţă – este rodul aşteptat.
De ce nu ar dori toată lumea acest lucru? Motivele sunt multiple. Prin urmare, „pierderea neglijabilă” adusă unui copil poate deveni o perdere netă pentru societate.
Trecerea la economia de piaţă a derutat o mare parte a societăţii şi a mobilizat o altă parte. Reţeaua de relaţii care crează un „nou mediu” uman, numit cultură – este diversă. Posibil că prin realizarea dorinţei de „a fi un cineva” – persoanele determină un nou comportament uman, pe care vor să-l impună ca normă de viaţă. Efortul pe care-l depun părinţii pentru a crea condiţii de susţinere şi încurajare a mersului spre succes, deseori uimesc.
Dar poate că dorinţa de a fi renumit e deja esenţa socială a perioadei de tranziţie?
Din experienţă cunosc mulţi oameni care nu dispun de venituri ce le-ar permite o călătorie cât de scurtă în străinătate. Şi totuşi, ei îşi duc copiii la diverse concursuri internaţionale într-un capăt sau alt capăt al lumii.
Dorinţa de a da dovada talentului său, de a aparticipa activ la procesul cultural naţional şi internaţional (poate chiar fără a pătrunde aceste esenţe) are un caracter perseverent.
Să fie o explicaţie:
dorinţa de-a obţine bani, venituri enorme (sportivii etc.),
dorinţa de a face carieră ( olimpicii etc.),
dorinţa de a-şi crea onoare, prestigiu (vedetele...)
Ar fi simplu de tot în cazul primelor două categorii. În cazul celei de a treia categorii,
în ultimul deceniu sunt mutaţii însemnate. Se egalează numărul celor care doresc să fie renumiţi în artă, cultură, literatură cu cei care vor să fie „renumiţi” în politică. Or, „a face politică” (în R.Moldova, de pildă) s-a înţeles a obţine/a dobândi uşor puterea, a aduna avuţii nelimitate, a nu fi pedepsit penrte diverse infracţiuni. Şi totuşi, electoratul care de-abea dibuie ce este democraţia, a pedepsit dur partidele politice prodemocratice (aflate la putere în anii 1992-2001) – ele nu au primit voturile necesare şi nu au trecut pragul electoral. Dar a pătimit şi democraţia, căci la putere a venit partidul comunist din Moldova.
Însă patima de „a deveni renumit în politică” nu şi-a pirdut din prestigiu.
Meditaţia mea trece peste aceste categorii şi noţiuni profunde – eu vreau prin muncă aprigă să devin un cineva renumit. Şi alţii (puţini, mulţi, sau poate chiar o majoritate) doresc să devină renumiţi – am putea crea o societate de renumiţi....
O puzderie de întrebări îşi caută răspunsul. Sper să continui să le caut în studii mai aprofundate asupra „epidemiei contemporane” – exprimată prin „da” sau „nu” public,
dar care ne roade lăuntric: o dorinţă sănătoasă, care aşteaptă studiere.
De unde acestă dorinţă? Să fie „trăsătura centrală” a „caracterului naţional” sau
„un proces de clarificare” şi formare a conduitei umane, a comportamentului copiilor şi tinerilor acestui început de mileniu...
Fiind organizatorul unui sondaj sociologc, din cadrul activităţii în ONG-le pe care le-am fondat, am descoperit că departe peste jumătate dintre intervievaţi vor să devină „un cineva important”, mai simplu – o persoană renumită. Ce doresc totuşi aceşti copii? Să se realizeze? A fi un bun medic e o şansă de a fi renumit. Dar sondajul a arătat, că îşi doresc deschis acest lucru adolescenţii care primesc educaţie prin cultură.
Înclin să cred că educaţia prin cultură este de durată.
Acel „venit psihic” pe care-l poate oferi tânătul în care s-au făcut investiţii cu ajutorul culturii în perioada lui de copilărie şi adolescenţă – este rodul aşteptat.
De ce nu ar dori toată lumea acest lucru? Motivele sunt multiple. Prin urmare, „pierderea neglijabilă” adusă unui copil poate deveni o perdere netă pentru societate.
Trecerea la economia de piaţă a derutat o mare parte a societăţii şi a mobilizat o altă parte. Reţeaua de relaţii care crează un „nou mediu” uman, numit cultură – este diversă. Posibil că prin realizarea dorinţei de „a fi un cineva” – persoanele determină un nou comportament uman, pe care vor să-l impună ca normă de viaţă. Efortul pe care-l depun părinţii pentru a crea condiţii de susţinere şi încurajare a mersului spre succes, deseori uimesc.
Dar poate că dorinţa de a fi renumit e deja esenţa socială a perioadei de tranziţie?
Din experienţă cunosc mulţi oameni care nu dispun de venituri ce le-ar permite o călătorie cât de scurtă în străinătate. Şi totuşi, ei îşi duc copiii la diverse concursuri internaţionale într-un capăt sau alt capăt al lumii.
Dorinţa de a da dovada talentului său, de a aparticipa activ la procesul cultural naţional şi internaţional (poate chiar fără a pătrunde aceste esenţe) are un caracter perseverent.
Să fie o explicaţie:
dorinţa de-a obţine bani, venituri enorme (sportivii etc.),
dorinţa de a face carieră ( olimpicii etc.),
dorinţa de a-şi crea onoare, prestigiu (vedetele...)
Ar fi simplu de tot în cazul primelor două categorii. În cazul celei de a treia categorii,
în ultimul deceniu sunt mutaţii însemnate. Se egalează numărul celor care doresc să fie renumiţi în artă, cultură, literatură cu cei care vor să fie „renumiţi” în politică. Or, „a face politică” (în R.Moldova, de pildă) s-a înţeles a obţine/a dobândi uşor puterea, a aduna avuţii nelimitate, a nu fi pedepsit penrte diverse infracţiuni. Şi totuşi, electoratul care de-abea dibuie ce este democraţia, a pedepsit dur partidele politice prodemocratice (aflate la putere în anii 1992-2001) – ele nu au primit voturile necesare şi nu au trecut pragul electoral. Dar a pătimit şi democraţia, căci la putere a venit partidul comunist din Moldova.
Însă patima de „a deveni renumit în politică” nu şi-a pirdut din prestigiu.
Meditaţia mea trece peste aceste categorii şi noţiuni profunde – eu vreau prin muncă aprigă să devin un cineva renumit. Şi alţii (puţini, mulţi, sau poate chiar o majoritate) doresc să devină renumiţi – am putea crea o societate de renumiţi....
O puzderie de întrebări îşi caută răspunsul. Sper să continui să le caut în studii mai aprofundate asupra „epidemiei contemporane” – exprimată prin „da” sau „nu” public,
dar care ne roade lăuntric: o dorinţă sănătoasă, care aşteaptă studiere.
marți, 28 august 2007
Guvernul bloggerilor
Fiul vine cu idea de a crea un Guvern al bloggerilor?
De ce nu?
S-au creat atâtea…
Văd că deja a invitat şi Africa la colaborare…
De ce nu?
S-au creat atâtea…
Văd că deja a invitat şi Africa la colaborare…
Constituţie
Atunci apăruse prima variantă a Constituţiei Europei...
Am primit fiecare câte o carte care mirosea vopsea, a tipografie...
Când am revenit acasă m-am grăbit s-o citesc...
La început mi s-a părut că ţările care devin membre ale Uniunii Europene
sunt/vor fi dirijate de la Bruxelles sau de la Strasbourg...
Şi m-am întrebat, la ce bun mai au nevoie popoarele acestor ţări
de instituţiile proprii?...
Am primit fiecare câte o carte care mirosea vopsea, a tipografie...
Când am revenit acasă m-am grăbit s-o citesc...
La început mi s-a părut că ţările care devin membre ale Uniunii Europene
sunt/vor fi dirijate de la Bruxelles sau de la Strasbourg...
Şi m-am întrebat, la ce bun mai au nevoie popoarele acestor ţări
de instituţiile proprii?...
Dacă de acolo li se spune ce să facă, pentru ce mai e nevoie de
de Preşedinţie,
de Guvern,
pe Parlament...
Noi şi Consiliul Europei
Renata Verejanu, preşedinte OMCT,
preşedintele Federaţiei din Moldova a Asociaţiilor, Centrelor şi Cluburilor UNESCO la o reuniune organizată de Federaţia Franceză în colaborare cu Federaţia Europeană şi Consiliul Europei, alături de şefii delegaţiilor din diferite ţări.
preşedintele Federaţiei din Moldova a Asociaţiilor, Centrelor şi Cluburilor UNESCO la o reuniune organizată de Federaţia Franceză în colaborare cu Federaţia Europeană şi Consiliul Europei, alături de şefii delegaţiilor din diferite ţări.
După o recepţie deosebită oferită de primarul Strasbourgului, în curtea primăriei, aşteptându-I pe ceilalţi colegi.
Ia aminte
Am consumat bine cerul ochilor tăi,
N-ai să mă supui, ia aminte, acum
Pătrunsă-ntre-aceşti umeri grei
De scrum şi de parfum.
Invidia cu unghii ascunse se-avântă
şi zgârâie lumina într-atât:
Faţa icoanei e calmă şi sfântă -
Mintea îi ţâşneşte pe gât.
Soarta mea, în ce joc te avânţi?
Mi-e viaţa un singur minut...
Nici într-o cursă să nu mi-o aţâţi -
Nici în viitor, nici în trecut.
Am consumat tot cerul ochilor tăi,
Am deschis văpăile mâhnirii...
Fapta singură înaintează întâi
Apoi îşi altioesc spinii în noi trandafirii...
N-ai să mă supui, ia aminte, acum
Pătrunsă-ntre-aceşti umeri grei
De scrum şi de parfum.
Invidia cu unghii ascunse se-avântă
şi zgârâie lumina într-atât:
Faţa icoanei e calmă şi sfântă -
Mintea îi ţâşneşte pe gât.
Soarta mea, în ce joc te avânţi?
Mi-e viaţa un singur minut...
Nici într-o cursă să nu mi-o aţâţi -
Nici în viitor, nici în trecut.
Am consumat tot cerul ochilor tăi,
Am deschis văpăile mâhnirii...
Fapta singură înaintează întâi
Apoi îşi altioesc spinii în noi trandafirii...
Un plânset
Un roman nescris plângea în ea, zi de zi, tot mai mult rugând-o să se apuce de muncă, să lase grijile ţării pe seama celor care stau la cârma ei, care sunt plătiţi anume pentru acest lucru। Ea auzea acest plânset, îl absorbea în sufletul de mamă, de femeie, de jurnalistă, de ambasador popular, de lider al societăţii civile, şi muncea zi de zi cât nu erau în putere s-o facă 100de persoane, şi acel plânset îi intra în sânge şi o chinuia mult, mai ales în nopţile cu lună plină, când îşi spunea că anume mâine va începe scrisul
luni, 27 august 2007
Vă spun “Noapte bună” la toţi
Deşi toată ziua răsună cântece de voie bună, foarte puţină lume se bucură… Eu nu voi comenta cu nici o vocală sărbătoarea de azi … Prea multă viaţă proprie am dăruit acestei sărbători…
Citesc câteva versuri dinrt-un poem pe care nu l-am editat la timp, şi nici apoi…
Pregătesc o n0uă carte…
Vă spun “Noapte bună” la toţi,
Lăsaţi văzduhului adâncime profundă
Ecoul durerii prietenii să mi-l audă,
Prietenii cei vii, dar şi cei morţi…
Vă spun “Noapte bună”… şi singură plec…
Păşesc Miezul Nopţii în grabă
Căci văd în calea mea o soartă oarbă –
Şi dacă n-o salvez, eu totuş, o să-ncerc…
Citesc câteva versuri dinrt-un poem pe care nu l-am editat la timp, şi nici apoi…
Pregătesc o n0uă carte…
Vă spun “Noapte bună” la toţi,
Lăsaţi văzduhului adâncime profundă
Ecoul durerii prietenii să mi-l audă,
Prietenii cei vii, dar şi cei morţi…
Vă spun “Noapte bună”… şi singură plec…
Păşesc Miezul Nopţii în grabă
Căci văd în calea mea o soartă oarbă –
Şi dacă n-o salvez, eu totuş, o să-ncerc…
propun
Unui partid care are nevoie de tineri versaţi…
Vreau să vă propun candidatura unui tânăr la europarlamentare.
O să vă bucuraţi de prestaţiile lui şi de prestigiul pe care poate să vi-l creez în Europa.
Dacă vă interesează cu adevărat - vă voi expeia CV, şi vă voi facilita o întâlnire cu el.
Reporter
AMP-Internaţional
Vreau să vă propun candidatura unui tânăr la europarlamentare.
O să vă bucuraţi de prestaţiile lui şi de prestigiul pe care poate să vi-l creez în Europa.
Dacă vă interesează cu adevărat - vă voi expeia CV, şi vă voi facilita o întâlnire cu el.
Reporter
AMP-Internaţional
Hello Renata!
Nice to hear from you. I visit your blog, but at the moment I have no comments. I'm going to try to send you some photos.Please don't forget to send me concrete information about the young ones Festival (little Prince). As our Executive Council at the Unesco Club from Porto finish its mandate at the end of 2007, we are going to have elections on the end of the Year, As consequence, we are preparing now, the new Team and the General Activity Plan for 2008 and 2009. That's why I need you send me some coordinades about the date from the Little Prince Festival on 2008 (more or less)Another thing. When I was preparing myself to leave from Athens, some European delegations talk to me in order I become candidate for the Presidency of the European Federation
Silvio
Silvio
duminică, 26 august 2007
În lumea Renatei Verejanu
Maxime şi cugetări
Uriaşă energie creatoare, omenia
În nici o boală astăzi nu încap
Liber să se nască nu poate oricine
Acum la modă e să fii cu toţii
Viaţa mi-e durerea după care-am plâns
Şi mă simt în toate-nvinsă, dar supusă nu pot fi
Accept un dor etern
Sunt datoare c-o iubire clipei în care voi muri
Al groazei strigăt cu chipul de femeie
Luaţi un interviu pentru presa mondială
De la înjurătura rămasă în mine din şcoală
Vorbeşte lumii clar să poată să te asculte
Rezervaţi-mi un veac doar al meu să fie
În propria ta glorie să nu te laşi să arzi
Abea când te urăsc - tu mă seduci
Pe ochii mei ard zile din veacuri viitoare
De parcă pană la naştere ne-am fi iubit
În trupul nostru treji sunt şi nepoţii
Şi-njurătura o adun din vorbe delicate
Şi gura, sărutată de toţi bărbaţii lumii
O hrincă mi-e de-ajuns pentru zece milenii
În carnea mea tânără - nici urmă de frică
Îmbrac pe trup o noapte, cea mai lungă-n an
În felul unui fulger să mă scrii
Cu versu-mi, peste-un veac dacă se-ntoarnă
Uriaşă energie creatoare, omenia
În nici o boală astăzi nu încap
Liber să se nască nu poate oricine
Acum la modă e să fii cu toţii
Viaţa mi-e durerea după care-am plâns
Şi mă simt în toate-nvinsă, dar supusă nu pot fi
Accept un dor etern
Sunt datoare c-o iubire clipei în care voi muri
Al groazei strigăt cu chipul de femeie
Luaţi un interviu pentru presa mondială
De la înjurătura rămasă în mine din şcoală
Vorbeşte lumii clar să poată să te asculte
Rezervaţi-mi un veac doar al meu să fie
În propria ta glorie să nu te laşi să arzi
Abea când te urăsc - tu mă seduci
Pe ochii mei ard zile din veacuri viitoare
De parcă pană la naştere ne-am fi iubit
În trupul nostru treji sunt şi nepoţii
Şi-njurătura o adun din vorbe delicate
Şi gura, sărutată de toţi bărbaţii lumii
O hrincă mi-e de-ajuns pentru zece milenii
În carnea mea tânără - nici urmă de frică
Îmbrac pe trup o noapte, cea mai lungă-n an
În felul unui fulger să mă scrii
Cu versu-mi, peste-un veac dacă se-ntoarnă
Dear
Dear Renata,Thanks a lot for your invitation to participate in the festival "Little Prince".As for me personally, my May schedule does not allow me to leave Moscow at the and of month (from 19 until noon 30 May). And there is another reason - I work for a nonprofit children organization, so there is no money even for round tickets.Once more - thank you for the invitation.And now I have to say you that I had a talk with Natalya Ryabova, the ead of the International Festival-Competition of Talented Children and Youth "Roza Vetrov". This Russian national project is well known in our country. Unfortunately, at the moment the web-site "Roza Vetrov" is reconstructing. So, you can find an information about this organization (Fund "Art-Festival Roza Vetrov") and last fall competition of talented children at the web-site of our newspaper (I am the editor of the paper, so I know this organization and its head Natalya Ryabova). Natalya Ryabova is interested in your festival, and these days she and her colleagues trying to connect to talented children and ask if they can arrive to Moldova. If anybody from "Roza Vetrov" write you (I gave them your e-mail address), please, pay them your attention.And once more point. Being an editor of a new project (the newspaper for children and adults - "Territoriya obshcheniya") I publish an information about "Little Prince" in that paper. The pilot issue will be printed in the beginning of May (at least, we think so).Honestly, with all my heart I`d like to visit Moldova, meet you andwork as a jury member...Yours truly,Irene Ivanova
sâmbătă, 25 august 2007
Ce va fi?
Doar butoane şi clavişe... Apăs un buton... altul, altul, altul... Nimic bun pentru mintea sau sufletul meu... Mai apăs un buton... Preşedintele RM felicită veteranii cu biruinţa asupra fascismului... Cel mai tânăr veteran are 82 de ani, spune domnia sa... Dar, răspunzind la întrebările spectatorilor, V.V. vorbeşte şi despre situaţia de la Primăria capitalei la 3 luni după alegeri... şi de cei care au umblat cu steagurile pe bulevardul Ştefan cel Mare, pentru că au „fost plătiţi”... Şi mai concretizează domnia sa că nu i-a promis lui Băsescu că va deschide încă 2 consulate în Moldova, şi că ţara va rămâne şi în viitor o ţară agrară, dar vorbeşte şi despre noile tehnologii informaţionale, despre dezvoltarea turismului şi... despre vin... Franţa foloseşte peste 80% din vinurile proprii, moldovenii beau aproximativ 10% din vinurile produse în Moldova...
Ne întrebăm şi noi, ce naiba e acolo, la Sarcozy, că atât de partioţi sunt francezii, şi, cei din R.M. beau orice pişat adus naiba ştie de pe unde...
Espre alegerile parlamentare din 2009 V.Voronin nu vrea să comenteze.
Un spectator îl întrebă pe preşedintele R.Moldova „...ce va fi cu noi, când Dumneavostră veţi pleca?...”
Fiind receptiv ca un burete, întrebarea omuleanului mi-a şters pofta de mâncare, şi las totul baltă, şi intru pe blog...
Ne întrebăm şi noi, ce naiba e acolo, la Sarcozy, că atât de partioţi sunt francezii, şi, cei din R.M. beau orice pişat adus naiba ştie de pe unde...
Espre alegerile parlamentare din 2009 V.Voronin nu vrea să comenteze.
Un spectator îl întrebă pe preşedintele R.Moldova „...ce va fi cu noi, când Dumneavostră veţi pleca?...”
Fiind receptiv ca un burete, întrebarea omuleanului mi-a şters pofta de mâncare, şi las totul baltă, şi intru pe blog...
joi, 23 august 2007
la Uniunea Scriitorilor
Azi, joi, 23 august 2007, la şedinţa Consiliului de Conducere al Uniunii Scriitorilor s-a vorbit despre Sărbătoarea Naţională „Limba noastră”... Se aşteaptă mulţi oaspeţi din România... Şi un recital cu Tudor Gheorghe...pe Piaţa Marii Adunări Naţionale...
Pentru mass-media dl M.Cimpoi a prezentat şi programul preventiv...
Dna R.Verejanu a vorbit despre aniversarea a 15-a a Revistei Micul Prinţ...
S-au înaintat 2 candidaturi la premiul municipal şi republicat... Din aceeaşi gaşcă... nişte poeme oropsite, dar dacă le-a recomandat cine trebuie – au fost votate ambele nume unanim.
Despre bustul lui Rebreanu – decizia Guvernului se lasă aşteptată...
C.Tanase, de la Timpul, a întârziat, şi a motivat – s-a reţinut să vadă dacă şefii de raion democraţi au onorat invitaţia Preşedintelui Voronin de a veni la monumentul de la Şerpeni... Spre mirarea sa, o parte de şefi ai administraţiei raionale, democarţi, aleşi de lume şi nu numiţi, pe o arşiţă de peste 40 de grade au fost prezenţi ca la comandă... DE ce s-au dus, doar nu au fost impuşi...
Dna Renata Verejanu a vorbit colegilor despre comunicarea on-line, şi i-a invitat să-şi facă blog-uri...
Reporter
AMP-Internaţiuonal
Pentru mass-media dl M.Cimpoi a prezentat şi programul preventiv...
Dna R.Verejanu a vorbit despre aniversarea a 15-a a Revistei Micul Prinţ...
S-au înaintat 2 candidaturi la premiul municipal şi republicat... Din aceeaşi gaşcă... nişte poeme oropsite, dar dacă le-a recomandat cine trebuie – au fost votate ambele nume unanim.
Despre bustul lui Rebreanu – decizia Guvernului se lasă aşteptată...
C.Tanase, de la Timpul, a întârziat, şi a motivat – s-a reţinut să vadă dacă şefii de raion democraţi au onorat invitaţia Preşedintelui Voronin de a veni la monumentul de la Şerpeni... Spre mirarea sa, o parte de şefi ai administraţiei raionale, democarţi, aleşi de lume şi nu numiţi, pe o arşiţă de peste 40 de grade au fost prezenţi ca la comandă... DE ce s-au dus, doar nu au fost impuşi...
Dna Renata Verejanu a vorbit colegilor despre comunicarea on-line, şi i-a invitat să-şi facă blog-uri...
Reporter
AMP-Internaţiuonal
marți, 21 august 2007
Dragi prieteni,
Am onoarea să vă invit la lansarea
celor 9 cărţi de poeme
apărute în trei volume
în Colecţia „Ofrandă omeniei”.
Lansarea va avea loc în zi de sărbătoare - Limba noastră -
vineri, 31 august 2007, la ora 15.30 (ora 3.30 după prânz),
în cadrul Salonului literar,
în incinta Bibliotecii Naţionale (se află lângă Palatul Naţional).
Lansarea Colecţiei „Ofrandă omeniei” va găzdui şi lansarea
numărului jubiliar al Revistei „Micul Prinţ”...
Până la ora lansării este interzisă comercializarea cărţilor de poezii
din colecţia „Ofrandă omeniei” şi a numărului jubiliar al Revistei „Micul Prinţ”.
Aici veţi putea obţine aceste apariţii editoriale deosebite.
Am onoarea să vă invit la lansarea
celor 9 cărţi de poeme
apărute în trei volume
în Colecţia „Ofrandă omeniei”.
Lansarea va avea loc în zi de sărbătoare - Limba noastră -
vineri, 31 august 2007, la ora 15.30 (ora 3.30 după prânz),
în cadrul Salonului literar,
în incinta Bibliotecii Naţionale (se află lângă Palatul Naţional).
Lansarea Colecţiei „Ofrandă omeniei” va găzdui şi lansarea
numărului jubiliar al Revistei „Micul Prinţ”...
Până la ora lansării este interzisă comercializarea cărţilor de poezii
din colecţia „Ofrandă omeniei” şi a numărului jubiliar al Revistei „Micul Prinţ”.
Aici veţi putea obţine aceste apariţii editoriale deosebite.
duminică, 19 august 2007
Mandat de om
Nina Slutu în dialog cu Renata Verejanu
Nina Slutu: Stimată doamnă Renata Verejanu, ni-i dat să auzim că, în această vară, în capitală s-a desfăşurat o nouă ediţie a Festivalului-Concurs International „Micul Prinţ”, iniţiatoarea şi directorul căruia ştim că eşti chiar dumneata. Cum e să lansezi, în Moldova noastră dragă, o idee frumoasă şi cum e să lupţi pentru a o vedea împlinită? Cine vă susţine? Cine vă ajută? Cine vă încurcă?
Renata Verejanu: Ediţia a XIV-a Festivalului-Concurs Internaţional „Micul Prinţ”, desfăşurat la început de vară, şi retransmisă de câteva ori pe zi la TV Moldova 1,deja este istorie, şi noi pregătim ediţia a XV a concursului. Dacă vei viziona blogul concursului Micul Prinţ (festival.weblog.ro) vei vedea că deja avem personalităţi care au confirmat calitatea de membru al juriului internaţional pentru ediţia 2008. Vorbind despre juriu – mă refer la întrebarea dumitale, cine ne ajută. Aceste mari personalităţi ale culturii europene, pe care pentru a le depista cheltui foarte mult timp din viaţa mea, ele ne ajută, pentru că nu cer să le plătim drumul (sunt cheltuieli din bugetul lor personal), nu cer să le dăm onorariu... şi îşi răpesc propriul timp pentru a veni să muncească în Moldova, pentru prestigiul Moldovei, dar şi a tinerelor talente din diferite ţări. De regulă, vin pentru prima dată, dar pleacă inspiraţi de bucuria talentelor pe care le descoperă, şi mereu revin. Acum muncesc autoruii proiectului, doar eu cu Daniel. Apoi, când rămân 3-4 luni până la etapa internaţională a concursului, se adaugă încă 4-5 voluntari, membri ai Reţelei OMCT, care şi constiruie echipa.
Eu cu fiul – ajut, pregătim Festivalul-Concurs Internaţional „Micul Prinţ” undeva la 90 de procente. Apoi echipa de voluntari, membrii juriului, sponsorii, partenerii, patronajul, spectatorii, mass-media şi participanţii – fiecare cu procentul său de implicare - ajută concursul. Un cetăţean, care pur şi simplu vine să privească Concertul de Gală, devine participant indirect al evenimentului, şi apoi, promotor al evenimentului... Într-un număr de revistă am avut un articol „Toţi ne iubesc, şi nimeni nu ne ajută”. Chiar numai prin titlu cred că am răspuns, dacă te referi la susţinerea din partea structurilor statale. Parteneri sau prieteni cu sufletul mare totuşi avem, foarte puţini, dar mai găsim câte unul... de altfel, cum am plăti sumele fabuloase pentru arenda sediului, pentru sălile de concert, pentru editarea publicaţiilor, lumină, telefon, Internet, diplome, trofee etc.etc.etc...
N.S: Vezi câtă lume „puneţi la muncă”...
R.V: Îndemnăm la viaţă multă lume. Un asemenea dialog dintre culturi şi popoare – merită efortul nostru. Să dau 1000 de dolari pentru a-mi edita o carte, nu mă lasă inima, dar să dau peste 1000 de dolari pentru o oră de concert a copiilor la Palatul Naţional -cum crezi că mă simt?... Şi cât timp trebuie să adunăm aceşti bani?... Câţi ani din viaţă mi-au furat aceste alergături ca să întreţinem pe cineva... Iată o atitudine a instituţiilor statale faţă de Societatea Civilă... şi mai ales, faţă de copii... Dar, în aceste alergături mi-am păstrat tinereţea...
N.S: Cred că ai sesizat că titlul acestui interviu – „Mandat de om” – este o sintagmă pe care am desprins-o din poezia dumitale. Fii te rog drăguţă şi ne mărturiseşte cum se obţine un Mandat de om?
R.V: Uneori chiar în fragedă copilărie sau în tinereţe descoperi că ai în viaţa asta o misiune specială, ai „un mandat de om”... şi te bucuri că nu eşti un gunoi. Îmi amintesc odată, s-au adunat vre-o şase zerouri într-un cabinet şi nu-i ajungea capul să facă ceva util. Am venit eu, ca acel 1 care se aşează înainte, şi zerourile simţindu-se un milion – au început să-şi deie importanţă... Ia minune: după 1985-1995, când noi, cei care am fost pe linia întâi a renaşterii cu riscul propriei vieţi, ne-am căutat de treabă, să vezi ce de-a zerouri s-au înmulţit pe meleagul acesta... şi nu fac altceva decât să-l găsească pe acel Unu...
N.S: Ai fondat, în 1991-1995, un şir de ONG-uri. Retrospectiv, care e soarta lor acum?
R.V: Am fondat şi fondez în continuare pe parcursul a 15 ani de independenţă noi şi noi structuri ale Societăţii Civile, la finele fiecărui program – lansăm o nouă organizaţie pe care o conduc tinerii noştri, astfel se consolidează Reţeaua OMCT, prima reţea de ONG-uri de nivel local, naţional şi internaţional, creat spontan, fără a primi o „indicaţie” de la un minister sau altul cu cine să ne unim, cui să slujim etc.
Toate ONG-urile create de mine activează fructuos, doar pe muncă de voluntariat. Anul trecut am sărbătorit 15 ani ani de la primul proiect: Agenţia Tinerilor Jurnalişti „AMP-Internaţional”, anul acesta sărbătorim (prin muncă asiduă) mai multe aniversări:
5 ani de când am obţinut statut la Consiliul Europei,
10 ani de când edităm Ziarul „Copiii Europei”, primul ziar transfrontalier, editat de copii, pentru copii, publicaţie care se luptă cu corupţia,
15 ani de la fondarea Revistei „Micul Prinţ” , prima revistă care a făcut o revoluţie în mass-media pentru copii şi tineret, nu doar în acest spaţiu, revistă cunoscută în lume: şi la UNESCO (recent la Congresul Mondial al Cluburilor UNESCO de la Atena, Grecia, expoziţia de reviste a cucerit toate delegaţiile care au dorit să se fotografieze pe fondalul standurilor noastre), şi la Consiliul Europei şi... la Casa Albă. Ştiu că într-o casă din Viena revista „Micul Prinţ” stă pe perete ca o icoană. Primele publicaţii cu statut de ONG, primele publicaţii cu adevărat libere şi independente, unde nimeni nu este salarizat.
N.S: Ştiu că nu suferi de morbul autolaudei; totuşi, pentru tot ceea ce ai reuşit deja să faci, meriţi nu că nişte biete cuvinte de laudă, ci chiar vre-o menţiune, vre-o distincţie, să zic aşa, la nivel oficial. Îţi apreciază cineva la justa valoare efortul de a descoperi şi promova copiii talentaţi, de a crea prestigiul ţării la nivel internaţional atâţea ani, sau, din contra – mai mulţi sunt cei cu beţele-n roate?
R.V. Depinde cine şi ce îţi oferă, şi care sunt condiţiile... Să-mi facă reparaţie în casă Guvernul, cum se lăuda recent o doamnă, sau să i se spună prim ministrului să-mi cumpere perdele şi covoare, m-aş simţi foarte incomod, sau cel puţin aş întreba pe a cui bani. Dacă vrea să mă ajute un prieten care în perioada de tranziţie s-a îmbogăţit peste noapte, cînd eu eram pe baricade, e un ajutor. Dar când banii sunt luaţi din buget, cu milioanele, ca cineva să-şi scuture grăsimea de pe burtă pe bietele scene în faţa ţăranilor flămânzi şi bolnavi... este imoral.
N.S: Ai o ţinută regală, doamnă...
R.V. În blogul meu (renataver.weblog.ro) am scris o dată: „Sunt miliardari care trăiesc ca nişte cerşetori, şi alţii, au doar numele, şi trăiesc ca nişte miliardari...” Am tras după mine în societatea înaltă (vorba lui Cristi Aldea-Teodorovici) atâţia tineri, atâţia copii, cărora le-au strâns mâna ambasadori, şefi de state, personalităţi de la UNESCO, Consiliului Europei, Secretarul General al ONU... I-am învăţat să fie demni de numele pe care-l poartă. Apropo, copiii de la OMCT au primit paşaport de Ambasador al Culturii Păcii chiar de la Secretarul General ONU. Din 2000 noi oferim titlul de Ambasador al Culturii Păcii la voluntari tineri şi la personalităţi din Societatea Civilă... La finele anului acesta deasemenea vom desemna titularii. Eu m-am deprins să ofer bucurie... Cine ştie, poate se găseşte un cineva important care va dori să-mi ofere şi mie o bucurie, mai ales că voi avea un frumos jubileu în toamnă.
Integral cititi in Revista Micul Print
Nina Slutu: Stimată doamnă Renata Verejanu, ni-i dat să auzim că, în această vară, în capitală s-a desfăşurat o nouă ediţie a Festivalului-Concurs International „Micul Prinţ”, iniţiatoarea şi directorul căruia ştim că eşti chiar dumneata. Cum e să lansezi, în Moldova noastră dragă, o idee frumoasă şi cum e să lupţi pentru a o vedea împlinită? Cine vă susţine? Cine vă ajută? Cine vă încurcă?
Renata Verejanu: Ediţia a XIV-a Festivalului-Concurs Internaţional „Micul Prinţ”, desfăşurat la început de vară, şi retransmisă de câteva ori pe zi la TV Moldova 1,deja este istorie, şi noi pregătim ediţia a XV a concursului. Dacă vei viziona blogul concursului Micul Prinţ (festival.weblog.ro) vei vedea că deja avem personalităţi care au confirmat calitatea de membru al juriului internaţional pentru ediţia 2008. Vorbind despre juriu – mă refer la întrebarea dumitale, cine ne ajută. Aceste mari personalităţi ale culturii europene, pe care pentru a le depista cheltui foarte mult timp din viaţa mea, ele ne ajută, pentru că nu cer să le plătim drumul (sunt cheltuieli din bugetul lor personal), nu cer să le dăm onorariu... şi îşi răpesc propriul timp pentru a veni să muncească în Moldova, pentru prestigiul Moldovei, dar şi a tinerelor talente din diferite ţări. De regulă, vin pentru prima dată, dar pleacă inspiraţi de bucuria talentelor pe care le descoperă, şi mereu revin. Acum muncesc autoruii proiectului, doar eu cu Daniel. Apoi, când rămân 3-4 luni până la etapa internaţională a concursului, se adaugă încă 4-5 voluntari, membri ai Reţelei OMCT, care şi constiruie echipa.
Eu cu fiul – ajut, pregătim Festivalul-Concurs Internaţional „Micul Prinţ” undeva la 90 de procente. Apoi echipa de voluntari, membrii juriului, sponsorii, partenerii, patronajul, spectatorii, mass-media şi participanţii – fiecare cu procentul său de implicare - ajută concursul. Un cetăţean, care pur şi simplu vine să privească Concertul de Gală, devine participant indirect al evenimentului, şi apoi, promotor al evenimentului... Într-un număr de revistă am avut un articol „Toţi ne iubesc, şi nimeni nu ne ajută”. Chiar numai prin titlu cred că am răspuns, dacă te referi la susţinerea din partea structurilor statale. Parteneri sau prieteni cu sufletul mare totuşi avem, foarte puţini, dar mai găsim câte unul... de altfel, cum am plăti sumele fabuloase pentru arenda sediului, pentru sălile de concert, pentru editarea publicaţiilor, lumină, telefon, Internet, diplome, trofee etc.etc.etc...
N.S: Vezi câtă lume „puneţi la muncă”...
R.V: Îndemnăm la viaţă multă lume. Un asemenea dialog dintre culturi şi popoare – merită efortul nostru. Să dau 1000 de dolari pentru a-mi edita o carte, nu mă lasă inima, dar să dau peste 1000 de dolari pentru o oră de concert a copiilor la Palatul Naţional -cum crezi că mă simt?... Şi cât timp trebuie să adunăm aceşti bani?... Câţi ani din viaţă mi-au furat aceste alergături ca să întreţinem pe cineva... Iată o atitudine a instituţiilor statale faţă de Societatea Civilă... şi mai ales, faţă de copii... Dar, în aceste alergături mi-am păstrat tinereţea...
N.S: Cred că ai sesizat că titlul acestui interviu – „Mandat de om” – este o sintagmă pe care am desprins-o din poezia dumitale. Fii te rog drăguţă şi ne mărturiseşte cum se obţine un Mandat de om?
R.V: Uneori chiar în fragedă copilărie sau în tinereţe descoperi că ai în viaţa asta o misiune specială, ai „un mandat de om”... şi te bucuri că nu eşti un gunoi. Îmi amintesc odată, s-au adunat vre-o şase zerouri într-un cabinet şi nu-i ajungea capul să facă ceva util. Am venit eu, ca acel 1 care se aşează înainte, şi zerourile simţindu-se un milion – au început să-şi deie importanţă... Ia minune: după 1985-1995, când noi, cei care am fost pe linia întâi a renaşterii cu riscul propriei vieţi, ne-am căutat de treabă, să vezi ce de-a zerouri s-au înmulţit pe meleagul acesta... şi nu fac altceva decât să-l găsească pe acel Unu...
N.S: Ai fondat, în 1991-1995, un şir de ONG-uri. Retrospectiv, care e soarta lor acum?
R.V: Am fondat şi fondez în continuare pe parcursul a 15 ani de independenţă noi şi noi structuri ale Societăţii Civile, la finele fiecărui program – lansăm o nouă organizaţie pe care o conduc tinerii noştri, astfel se consolidează Reţeaua OMCT, prima reţea de ONG-uri de nivel local, naţional şi internaţional, creat spontan, fără a primi o „indicaţie” de la un minister sau altul cu cine să ne unim, cui să slujim etc.
Toate ONG-urile create de mine activează fructuos, doar pe muncă de voluntariat. Anul trecut am sărbătorit 15 ani ani de la primul proiect: Agenţia Tinerilor Jurnalişti „AMP-Internaţional”, anul acesta sărbătorim (prin muncă asiduă) mai multe aniversări:
5 ani de când am obţinut statut la Consiliul Europei,
10 ani de când edităm Ziarul „Copiii Europei”, primul ziar transfrontalier, editat de copii, pentru copii, publicaţie care se luptă cu corupţia,
15 ani de la fondarea Revistei „Micul Prinţ” , prima revistă care a făcut o revoluţie în mass-media pentru copii şi tineret, nu doar în acest spaţiu, revistă cunoscută în lume: şi la UNESCO (recent la Congresul Mondial al Cluburilor UNESCO de la Atena, Grecia, expoziţia de reviste a cucerit toate delegaţiile care au dorit să se fotografieze pe fondalul standurilor noastre), şi la Consiliul Europei şi... la Casa Albă. Ştiu că într-o casă din Viena revista „Micul Prinţ” stă pe perete ca o icoană. Primele publicaţii cu statut de ONG, primele publicaţii cu adevărat libere şi independente, unde nimeni nu este salarizat.
N.S: Ştiu că nu suferi de morbul autolaudei; totuşi, pentru tot ceea ce ai reuşit deja să faci, meriţi nu că nişte biete cuvinte de laudă, ci chiar vre-o menţiune, vre-o distincţie, să zic aşa, la nivel oficial. Îţi apreciază cineva la justa valoare efortul de a descoperi şi promova copiii talentaţi, de a crea prestigiul ţării la nivel internaţional atâţea ani, sau, din contra – mai mulţi sunt cei cu beţele-n roate?
R.V. Depinde cine şi ce îţi oferă, şi care sunt condiţiile... Să-mi facă reparaţie în casă Guvernul, cum se lăuda recent o doamnă, sau să i se spună prim ministrului să-mi cumpere perdele şi covoare, m-aş simţi foarte incomod, sau cel puţin aş întreba pe a cui bani. Dacă vrea să mă ajute un prieten care în perioada de tranziţie s-a îmbogăţit peste noapte, cînd eu eram pe baricade, e un ajutor. Dar când banii sunt luaţi din buget, cu milioanele, ca cineva să-şi scuture grăsimea de pe burtă pe bietele scene în faţa ţăranilor flămânzi şi bolnavi... este imoral.
N.S: Ai o ţinută regală, doamnă...
R.V. În blogul meu (renataver.weblog.ro) am scris o dată: „Sunt miliardari care trăiesc ca nişte cerşetori, şi alţii, au doar numele, şi trăiesc ca nişte miliardari...” Am tras după mine în societatea înaltă (vorba lui Cristi Aldea-Teodorovici) atâţia tineri, atâţia copii, cărora le-au strâns mâna ambasadori, şefi de state, personalităţi de la UNESCO, Consiliului Europei, Secretarul General al ONU... I-am învăţat să fie demni de numele pe care-l poartă. Apropo, copiii de la OMCT au primit paşaport de Ambasador al Culturii Păcii chiar de la Secretarul General ONU. Din 2000 noi oferim titlul de Ambasador al Culturii Păcii la voluntari tineri şi la personalităţi din Societatea Civilă... La finele anului acesta deasemenea vom desemna titularii. Eu m-am deprins să ofer bucurie... Cine ştie, poate se găseşte un cineva important care va dori să-mi ofere şi mie o bucurie, mai ales că voi avea un frumos jubileu în toamnă.
Integral cititi in Revista Micul Print
Micul Prinţ la 15 ani
A apărut un număr nou al Revistei Micul Prinţ... Număr jubiliar...
15 ani... Să editezi în RM o revistă atât de frumoasă...
Acest lucru l-am putut realiza doar fiind poet, fiind jurnalist, fiind un promotor al Societăţii Civile, fiind o mamă ideală, fiind un luptător pentru democraţie...
Acest număr lansează tinere talente din diferite ţări, poze de la evenimente naţionale şi internaţionale pe care le-am realizat sau au participat şi liderii de la ONG-urile din Reţeaua OMCT...
La Multi Ani... Micule Prinţ...
reporter
AMP-internaţional
joi, 16 august 2007
viaţa în imagini
Imaginea este cel mai veritabil document... Am vizitat câteva bloguri, pe care le-am şi înregistrat, şi mi-au plăcut imaginile publicate... Eu sunt, pe lângă toate, şi un fotograf pasionat, dar amator...
marți, 14 august 2007
Consecinţă
Al naibei vifor...
Deşi eşti plecat
Sărut retras şi alintat,
Şi pălmuit, ars de ţigară...
Cămaşa-mi goală stă în gară...
Ce şuierat…
Ce şuierat... -
În şapte trupu-mi despicat.
Şi două linii pe sub roţi -
Al naibii vifor...
Ce mai poţi
Sub ochii cerului uimit?
Nebună, nu mă las de ce-am iubit -
De fierbe-n gura mea cuvântul...
Al naibii seară, mă i-a vântul
Şi tu plecat de-o zi, de-o noapte -
Cu tine-s dusă jumătate…
Ce fac cu restul?
Să înjur Guvernul, viforul din jur?…
Nici o silabă nu mai scap -
Numai în tine eu încap.
luni, 6 august 2007
esenta unui cetatean
Congresul Mondial al FMACU
Grecia… La şase luni o vizitez de două ori... Graţie acestui for pe nume UNESCO. E puţin sau mult pentru munca mea de voluntar? Nu importă care e mai darnic. Mereu am fost mărinimoasă. E o săptămână formidabilă.... Graţie delegaţiei române, şi în special a dnei Paula şi a Danielei, suntem întâmpinaţi de reprezentanţii Ambasadei Române. Nu zadarnic le-am propus în conducerea Federaţiei Europene... Totuşi românii bucureşteni sunt mai altfel decât românii basarabeni. Dar, suntem români şi punctum.Cum sosim la hotel – decid să deranjez şi ambasada R.Moldova. Să afle cine a sosit la Atena... Poate că se vor bucura că au însoţit un poet prin Atena, sau, cel puţin...
Domnul director al Ambasadei RM a fost de treabă. A spus că scrie şi el poezii.
Ce căldură ... Am zis, aşa, ca pentru mine: O secetă nebună peste un neam select. Ce gândeam peste cîteva zile de muncă la Congresul Mondial?E admirabil să fii cazată în hotel de 5 stele...în fiecare seară recepţie... discuţii cu 300 de personalităţi din peste 100 de ţări...şi dans pe malul mării...
M-am descătuşat, m-am dezlănţuit...Dansul este nebunia mea... Scutur din memorie toate gândurile cenuşii, risipesc din suflet tot surplusul de tristeţe... Cel mai grozav a fost dansul grecesc... M-am ţinut până la urmă...
Cred că i-am plăcut Atenei. Cum am plecat au şi început incendiile...
Ar trebui să vină B să stăm de vorbă, vre-un gând mai de valoare să-l desimineze prin intermediul radioului naţional.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)