marți, 12 septembrie 2017

Renata Verejanu şi Citadela Renaşterii

Poeta Renata Verejanu a creat un nume frumos Citadelei Renaşterii...
Acum, când rareori apare pe la US, până şi copacii se înviorează...


miercuri, 6 septembrie 2017

E.S. Nicolae Mareş (scriitor, publicist, diplomat)

Festivalul Internaţional de Poezie - Renata Verejanu, 
ed.IV, 2017, Chişinău, Moldova,
Juriul Internaţional:

  E.S. Nicolae Mareş (scriitor, publicist, diplomat):
  Blaga, marele filosof, poet, dramaturg, traducător a devenit puntea care mă leagă de această frumoasă familie de scriitori români basarabeni: Daniel Verejanu, doctorandul academicianului Mihai Cimpoi şi mama dânsului,  poeta Renata Verejanu.                  

Totul s-a petrecut la Lancrăm, în casa veche în care s-a născut Lucian Blaga, la edițiile mai recente ale Festivalul Internaţional care îi poartă numele. Am fost plăcut surprins când am aflat că tânărul, promițătorul Daniel s-a aplecat de câțiva ani asupra vieții și creației autorului Trilogiei cunoașterii. Mai mult, am avut ocazia să ascult două din intervențiile sale la Festival, contribuții în care cu mult curaj pune în valoare aspecte inedite privind gândirea blagiană în context universal. O face cu mult har. Spune lucruri despre care la București, în România și în alte țări nu prea s-a spus. Aceasta a fost concluzia la care am ajuns după ce a prezentat comunicarea intitulată: „Lucian Blaga, puterea creatoare ca putere absolută”.         
        Orașul Festivalului - Sebeșul își pune mari speranțe în interpretările sale, în temeinicia manuscrisului la care lucrează. Academicianul Alexandru Surdu știe și apreciază demersurile doctorandului de la Chișinău. În acest context, mă gândesc că Blaga ar fi cu siguranță mândru că re-trece Prutul. Ar fi cu siguranță bucuros dacă ar vedea frumoasa statuie înălțată în memoria sa pe Aleea Scriitorilor Români – imagine pe care eu am pus-o pe coperta uneia din cărțile mele, consacrate marelui poet și cărturar român, nu în ultimul rând – Diplomat. Mai mult ca sigur că Blaga ar fi bucuros să aibă o luminoasă călăuză în persoana tânărului savant Daniel Verejanu.

 Despre Renata Verejanu, despre creația și neastâmpărul ei am aflat încă din anii 90 de la Grigore Vieru, în timpul unei vizite pe care a făcut-o în România. Eram atunci director în Ministerul Afacerilor Externe și am mers împreună cu el și cu Laurențiu Ulici la Bacău, unde Renata Verejanu descoperea tinere talente. Marele poet o iubea și știa multe din poeziile ei. Mi-a și recitat din cartea ei de debut:
  Femeia care plânge de parcă ar cânta,            
Femeia care cântă de parcă-ar săruta,           
Femeia ce sărută de parcă vrea să râdă,          
Femeia care râde cu inima ei sfântă… (Cântec)

Sau: ”Cuvintele mele, pedepsele mele îndelungi…”

 Despre organizarea Festivalului cu aură internațională, care poartă numele autoarei volumelor Ofranda omeniei, Metafora nemuririi, Poetul dintre milenii, Eu am știut să fac din viața mea o sărbătoare etc. am aflat numai în ultimul timp. Mă bucur că acesta are loc la Chișinău, mai ales că în aceste zile am fost invitat de prieteni poeți din Siberia/Iakutia, la o acțiune similară.

 Din draftul programului primit de la organizatori, am realizat că Festivalul Internaţional de Poezie – Renata Verejanu a devenit un punct de referință pentru promovarea literaturii românești, protagonista fiind un adevărat ambasador al culturii române. Aștept cu mare interes să mă reîntâlnesc la Chişinău cu poeţi, eseişti, traducători, compozitori, artişti plastici… pentru a pune în valoare valențele creative românești.