Evenimente pentru sufletul acestui neam...

 

Stagiul literar al unui mare poet

Stagiul literar al 

Renatei Verejanu

Debutul literar îl face pe când era elevă, în presa locală cu poezii și proză scurtă. În presa republicană debutează în 1969, ziarele Tinerimea Moldovei, Cultura, Învățământul public, Chișinăul de seară, Literatura și Arta, revistele Moldova, Femeia Moldovei, Columna fiind edițiile care au susținut publicarea poemelor scrise totalmente altfel decât era îmbâcsită presa de la Chișinău.

În primăvara lui 1974, poetul Liviu Damian, la acel timp vice-președinte al Uniunii Scriitorilor din RSSM, intrând în biroul Secției Poezie, se văzu nevoit să asculte un clasic viu citindu-și discursul de pe 60 de pagini dactilografiate, după care Poetul întrebă: „Se preconizează înaintarea cuiva la Premiul Nobel? Pe marginea activității cărei personalități e acest discurs?” Aflând că e pur si simplu discuția primului manuscris de poezii al unei absolvente de la Politehnică, Liviu Damian ceru manuscrisul, îl deschise demonstrativ, nimerind la poemul Balansoar, și, după ce îl citi în glas, zise șefului Secției de Poezie: „Dragul meu coleg, asemenea poezii nu trebuiau să fie ținute și murate aici atâțea ani. Dă-i drumul la editură, căci și acolo mai are de stat ani buni”. 

În vara lui 1974 trece cu succes concursul de creație, apoi și examenele la Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova, unde va studia șase ani în care va vizita cele mai importante teatre, expoziții interzise, cercuri literare, își va face o bogată biblioteca de carte românească, timp în care poeziile i-au fost solicitate, traduse și editate de cele mai importante ediții unionale: Literaturnaia Gazeta (săptămânalul Uniunii Scriitorilor din URSS), SMENA, revista tineretului, Drujba Narodov, Sovetscaia Jenscina îi traduce poeziile în peste 20 cele mai răspândite limbi ale lumii, într-un tiraj de peste un milion de exemplare. Revista unională CLUB îi editează primul CD cu un tiraj de 50 mii exemplare, cu un recital al autoarei de poezii proprii. Editorial debutează cu volumul de poeme „Până la dragoste” (1979), manuscrisul cărei a fost prezentat ca lucrare de licență și, în primăvara lui 1980, susținut pe notă maximă. Tradusă în limba rusă și editată la editura Molodaia Gvardia (Garda Tânără), Moscova, 1982, într-un tiraj de 30 mii exemplare, cartea Do liubvi va obține Premiul Literar Unional „Maxim Gorki” (1983), un premiu de mare prestigiu în Uniune. Invidia basarabeană  nu-i va ierta acest mare succes, reținându-i acasă, la Chișinău, cele cinci manuscrise de poezii, prezentate în 1980 la editura unică, a statului, unde aveai dreptul să editezi în limba maternă, și care vor vedea lumina tiparului abia peste 10 ani, în 1989, în grafie chirilică, unite într-un singur volum Ofrandă omeniei. Tirajul întreg de 5000 exemplare, depozitat la librăria USM, dispăru întro noapte. O angajată a librăriei ascunsese doar 50, pe care în mare taină i le-a dat autoarei, cărți din care poeta a dăruit în 1991 și la București, și la Buzău (la întâlnirile pe care i le organizase Dan Anghelescu), apoi dărui câteva și poeților de la Brașov și Iași.  Marginalizată drastic, poeta Renata Verejanu se văzu nevoită să ia și locul editorului propriului destin, din 2007 editându-și câte 5-12 cărți pe an, participând cu propriul stand de cărți la importante Saloane Internaționale de Carte, de fiecare data obținând premii.

Renata Verejanu este unul dintre primii poeți ai generației 70-iste care s-a bucurat de înalta apreciere a creației sale la Conferințe științifice de la AȘM (2012, 2017), Simpozioane la instituții universitare (2014, 2015, 2016, 2017, 2018), expoziții personale de carte: Expoziția-Eveniment „Poetul Dintre Milenii”, 2017, Expoziția-Eveniment „Eu am știut să fac din viața mea o sărbătoare”, 2022,  desfășurate de Biblioteca Națională a Moldovei în parteneriat cu Ministerul Culturii al Republicii Moldova; Expoziția „Renata Verejanu – Poetul Dintre Milenii” de la Parlamentul republicii, Anul „Renata Verejanu”, 2017, lansat de Centrul Academic Eminescu, Anul „Renata Verejanu” de la Bibliteca „Hristo Botev”, 2021, „Săptămâna Poeziei cu Renata Verejanu”, „Zilele Poeziei Moderne cu Renata Verejanu”, sute de lansări de carte. Zeci de cărți de poezii, interviuri, maxime și cugetări, romane au obținut premii la Saloane Internaționale de Carte de anvergură din republică și de peste frontierele ei. Un eveniment literar-cultural-educațional-social unic care are un impact extraordinar de benefic e Festivalul Internațional de Poezie „Renata Verejanu”, lansat în 2014 de Academia Europeană a Societății Civile, în parteneriat cu Institutul de Filologie al AȘM ((2014-2018), Institutul Patrimoniului Cultural al AȘM (2019-2020), Compania Teleradio-Moldova, Primăria mun.Chișinău (Pretura Centru, Pretura Ciocana, Pretura Buiucani), Biblioteca mun.B.P.Hașdeu, Centrul Academic Internațional Eminescu, Biblioteca Transilvania, Secția de Cultură Ocnița, Casa-Muzeu „Constantin Stamati”, Liceul Teoretic Republican „Ion Creangă” și Biblioteca „Eugen Coșeriu” (Bălți), Biblioteca raională Drochia, Biblioteca raională Rezina, Biblioteca raională Căușeni, Biblioteca raională Cahul…Revista BOEM@, Galați etc.etc.

În 2010 a primit înalta demnitate de stat Om Emerit al Republicii Moldova. Pentru susținerea acestei distincții stă argument și opera sa: peste 70 de titluri de carte de autor (volume de versuri, romane, interviuri, eseuri, pledoarii, opinii, cronici, maxime și cugetări, portrete, proză filosofică). În prima toamnă de pandemie editează câteva din cele 33 de volume din Colecția ”Generația Dintre Secole”, astfel preconizând să atingă cifra de 100 titluri de carte de autor. E coautor la alte peste 50 de cărți, Renata Verejanu fiind prezentă în enciclopedia Femei din Moldova (2000), în calendarele naționale a marilor personalități, în antologii a celor mai mari poeți români traduse în limba engleză și editate în România, SUA, Australia.

Criticul literar Ion Ciocanu (redactorul plachetei de debut), o considera pe poetă „cu un pas înaintea timpului său, a generației sale”. Cartea legendă, constituită din cinci manuscrise reținute zece ani și editate de editura unică (a statului) în volum antologic Ofranda omeniei, în 1989, cu grafie chirilică, e prima antologie a unui poet basarabean al secolului XX, care dă riposta unui regim totalitar, volum care peste decenii trece cu demnitate frontierele republicii, fiind editată în colecția Opera Omnia la ed.TipoMoldova, Iași. În prezent Ofrandă omeniei a ajuns la ediția a 6-a, fără ca în poeme să se redacteze o virgulă sau o silabă, volum care prin abundența de idei curajoase, prin originalitatea metaforelor a inspirat 60-tii, 70-tii, 80-tii și continuă să inspire generațiile mileniului trei de pe ambele maluri ale Prutului. „La apariţia Ofrandei omeniei am ştiut că sunt unul dintre poeţii adevărați ai generației dintre secole”, recunoscu mai târziu poeta, neaderând la nici o grupare. Pentru dorința de a fi liberă și independentă a plătit scump. În acei ani de apogeu ai totalitarismului, Renata Verejanu era poetul „generației de pe linia întâi a renaşterii spirituale”, cărei ia zis: „generația dintre secole”. Ofrandă omeniei, afirmă acad. Mihai Cimpoi, a fost și rămâne mai mult decât un volum, e ars poetica scriitoarei. În prefața la a doua antologie „Eu am știut să fac din viața mea o sărbătoare”, acad. Mihai Cimpoi constată: „Dincolo de catagrafierea ripostelor morale și a fiziologiilor sociale, de cardiograma timpului însuși – bolnav, vitreg, măcinător – adevărat timp bacovian ce înstrăinează ființa, o „ostenește”, o încarcă cu nervi, ceea ce conturează un portret de grup, dăm de un autoportret al poetei, surprinzând în registre diferite – de clipe frumoase „goetheene”, de inspirație lirică pură, de „mici bucurii”, de „convorbiri cu florile”, de „colind de la mama”, de „gestul timpului”, de „cântece de crizantemă”, de „sondele iubirii” ce storceau „ecou fierbinte”, de „mirare a inimii”. În alt pasaj istoricul literar zice: „Nota individuală puternică o dă un eticism ardent, programatic, de o înaltă tensiune, însemn al unei împăcări / neîmpăcări trăite la cote dramatice, în momente de sfâșiere lăuntrică, de durere și supărare. De aici spiritul justițiar al poetei, punerea în cumpănă valorică și morală a tot ce se întâmplă și a tot ce i se întâmplă. Umbra zeiței Themis e în fiecare rând, în fiecare mărturie, în fiecare trăire, în dialogul permanentizat cu Celălalt căruia i se adresează mesajul. „Cerul zilei” care lovește „cerul nopții” stârnește o reacție sufletească aparte. În lupta în care e angajată nu poate să accepte condiția de învinsă: „Și mă simt în toate învinsă, / dar supusă nu pot fi. / Sunt datoare c-o iubire / clipei în care voi muri.” E o emoționantă mărturisire aici, cu valoare de conduită morală”. În final exegetul afirmă: „Un alt merit deosebit al Renatei Verejanu este acela de a cultiva formula poeziei de inspirație socială și națională, în spiritul Leonidei Lari sau Anei Blandiana. Ea imnifică paternii spirituali (Ștefan cel Mare și Sfânt, Eminescu), adresează ode democrației și Europei (Tinerețea Europei adună hrană Păcii mondiale), elogiază dorul de Spania a lui Federico García Lorca, își plânge împreună cu neamul destinul: „Sufletul meu retras în cearcăne grele,/ Nesupus învățăturii lui Karl Marx, –/ Numără zilele – bârne pilite-n surcele/ Sărăcite-n culori, adevăr… sânge ars /Jalea unui popor, a unei lumi învinuite… /Jale, venind din dezordine, din apocalips, /Sfârtecă efemere uși zăvorâte… /O, cinstea și dorul meu neînvins…” (Noțiune de neam, 1980).

Opera poetică și activitatea Renatei Verejanu au fost apreciate de critici și istorici literari, oameni de cultură, scriitori din Moldova, România, Canada, Italia, Germania, Federația Rusă, Olanda, Danemarca, Ucraina, Chile, Bulgaria, Franța, Georgia, Armenia, Azerbaidjan, Finlanda, Norvegia, China, Australia: acad. Mihai Cimpoi, acad. Ion Druță, acad. Eugen Doga, acad. Anatol Ciobanu, acad. Dumitru Matcovschi, acad.Vasile Tărâțeanu, E.S. Ion Brad, E.S. Nicolae Mareș, dr.hab.Ion Ciocanu, dr. hab. Aliona Grati, dr.hab. Mihai Dolgan, dr.Veronica Popa, dr.Gheorghe Bădărău, dr.Tatiana Butnaru, dr.Laura Tugarev, scriitorii: Vladimir Beșleagă, Ovidiu Bufnilă, Gheorghe Malarciuc, Nicolae Dabija, Leonida Lari, Anatol Codru, Alexandru Cozmescu, Liviu Damian, Ioan Barbu, Romeo Tarhon, Anatol Moraru, Victoria Milescu, Iurie Colesnic, Melania Cuc, Anatol Ciocanu, Victor Teleucă, Mihail Hazin, Lidia Grosu, Galina Codreanu, Victor Prohin, Ion Proca, Andrei Dumbrăveanu, Claudia Partole, Vasile Popovici, Nina Slutu-Soroceanu, Irina Stavschi, Alexandra Iunco, Tudor Colac, Vasile D. Ciubuc, Elena Șatohina, Teodor G. Calcan, Vera Crăciun, Victor Ladaniuc, Petre Rău, Alexei Rău, Lidia Kulilovschi, Nina Josu, Elena Dabija, Maria Chirilă, Mariana Ghermis, Alexandrina Vlas, Lidia Ungureanu, Corin V. Petraru, Elena Tamazlâcaru, Ana Amoșii, Tatiana Scurtu-Munteanu, Galina Matcovschi, Lidia Ursalovschi, Magda Hărăbor, Liuba Pamparău, Maria Filipoiu, Cătălina Rotaru, Alina Osipov, Oana Anca Preda, Constanța Abalasei Donosa, Ion Ifrim, Cristina Maria Firoiu, Laurențiu Bădicioiu, Tatiana Scripa, Petru Hasnaș, Angela Olărescu, Liliana Liciu, Ana Maria Gîbu, Victor Ciobanu, Veronica Simionica, Mirela Penu, Elena Zabulica, Iurii Grecov, Ion Cuzuioc, Galina Furdui, Daniela Maier, Mihaela Dendelegan, Anatol Cobencov, Valentin Protalin, Maria Tonu, Galina Erșova, Lionel Vinour, Mario Castro Navarrete, Alexandr Mihailov, Plamen Iordanov, Natalia Dardîkina, Vladimir Gusev, Tudor Palladi, Daniel Ioniță, Arcadie Suceveanu și mulți alții.

SCRIERI: Până la Dragoste, Chișinău, 1979, Virgula amendată,  Oameni dragi, Drum spre adevăr,  Fără erou însemnat, 1980, Ofrandă omeniei, 1989, din cinci cărţi reținute 10 ani; Colecţia „Ofranda omeniei”– din nouă cărţi în 3 volume: a Munci, a Iubi, a Trăi (2007); Vânzătorul vârstelor, Stema destinului, 2007, Dreptul de mamă,  Acest timp al iubirii, La o margine de ieri,  Renata Verejanu, 101 poeme, București, 2009; În lumea Renatei Verejanu, Maxime şi cugetări, 2010; În lumea Renatei Verejanu, Interviuri, 2010; Colindele iubirii,  2011, Opinii, despre un secol mizerabil şi politicienii săi; 2011, În lumea Renatei Verejanu, Societatea Civilă; 2011, Generaţia dintre secole (portrete); 2012, Pledoariile Renatei Verejanu; 2012, Chişinău-Bucureşti, Bucureşti-Chişinău, (poezii scrise în tren), 2012; Provocaţi-mă, să devin genială, 2012; Metafora nemuririi, 2012, Iubesc… 2013, Ofranda omeniei (opera omnia, Iași), 2013, Plâng flăcările-n mine, 2014, Iubirea pe toate le vede, 2017,  antologiile: Eu am ştiut să fac din viaţa mea o sărbătoare, 2012; volumul Poetul Dintre Milenii (600 pag.), 2016, Poetul nu poate fi omorât, Zadarnic încercați să mă certați cu morții, Înnobilarea acestei lumi, 2021, Al cincilea anotimp, femeia, 2022,  Evenimentele care m-au marcat, Eu port cu mine un secol de iubire, 2023, Al cincilea anotimp, femeia (Opera omnia, 800 pagini), 2023, Geniul invizibil (roman), 2016, 2017, 2022, 2023. Romane și poezii pentru copii: Soarele pătrat, Eu am dreptul, Cadoul florii;,  Până la dragoste, (cartea de debut, ediția a 2-a peste 50 ani), 2022, 2023,  Colecția „Generația Dintre Secole” 33 volume, OPERE ALESE în 12 volume.

Creația tradusă în alte limbi:  Do liubvi, Moscova,1982, На ненависть только себя не потрачю, Chișinău, 2012 ; In the world of Renata Verejanu, Interviews, Chișinău, 2012 ; In the world of Renata Verejanu,  Savings and Thinkings, 2012; The invisibil genius of the Basarabian literature: Poetry of Renata Verejanu, read again after years, 2012,  KUSS, în germană, 2017; All men who passed through my heart, în l.engleză, 2017; Saisons de mon âme, l.franceză, 2017; Evasione dalle pene, în italiană, 2017; Песня для одного расcтавания, 2017; Invisible genius of the modern lyric : Renata Verejanu’s poetry read after years  /  2017, В час когда кто–то любит тебя, 2019, 2023, Отражение, 2022,

Scriitoarea Generației Dintre Secole se bucură de mai multe monografii și biobibliografii monografice:  Biobibliografia „Poetul metaforei în flăcări – Renata Verejanu” (editată de Biblioteca municipală B. P. Hașdeu, în colecția „Memoria Chișinăului), 2013, monografia„Geniul invizibil al poeziei moderne. Anul Renata Verejanu”, 2017, monografia „Poeta Renata Verejanu e mama mea” (2018, 2019), monografia „Eu am știut să fac din viața mea o sărbătoare”, 2022,  Albumul „Renata Verejanu”, Destin în imagini (2020), Regina Poeziei (Dedicații poetei Renata Verejanu) 2022, de cele zece volume de Antologii ale Festivalului Internațional de Poezie „Renata Verejanu” și alte reflecții critice.

Cei care cunosc bine opera Renatei Verejanu îi zic:

Regina Poeziei, Ofranda omeniei, Poetul Dintre Milenii, ea fiind și Ambasador al Culturii Păcii, Academecian al Academiei Europene a Societății Civile, protagonista Festivalului Internațional de Poezie „Renata Verejanu”, Om Emerit al Republicii Moldova.

Renata Verejanu e membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova din 1990, președinte al Uniunii Internaționale a Oamenilor de Creație din 2018.

  Balansoar

Cu-al meu strop de fericire şi cu stropul meu de chin

Port în glas de viscol, port şi cer senin,

Port în ochi şi cântec, şi suspin mai port –

Eu, cu stropul meu de viaţă şi cu stropul meu de mort.

Eu cu stropul meu de soare şi cu stropul meu de noapte

De voi fi cândva săracă – crede-voi că am de toate:

Şi duşmani – pe cât se poate, şi prieteni – poate unul…

Eu, cu-un strop de tinereţe Şi cu visul meu, nebunul…

Eu, cu stropul meu de dor şi cu stropul meu de ură

Alergam pe-un coridor – de la cer spre arătură,

De la inimă la grai, din tăcere până-n sânge…

Eu, cu gândul meu ce râde şi cu gândul meu ce plânge.

                             1979

O sărbătoare pentru poeta Renata verejanu

 

Aceste imagini de amator de la evenimentul

UN MĂRȚIȘOR pentru POETUL DRAG

încearcă să ne transmită miracolul sărbătorii

dăruite poetei Renata Verejanu de copiii talentați ai țării...

Un Mărțișor pentru Poetul Drag

 

Un Mărțișor pentru Poetul Drag”...

Azi, 1 Martie, admiratorii i-au oferit poetei Renata Verejanu o Mare Sărbătoare... Nici nu încerc să povestesc ce și cum a fost, oricum cuvintele nu vor reda farmecul și miracolul Evenimentului. Regret că nu am avut o cameră de filmat, or, așa clipe magice în viață nu se repetă, și puțini au norocul să se bucure de așa sărbători... A fost o surpriză la care precis că a contribuit și Puterea Divină alături de elevii talentați .și doamnele profesoare de la Colegiul „Alexei Mateevici” și de la Șc. nr.12. Cea mai mare bibliotecă din capitală deveni neîncăpătoare. Și toate acestea în cadrul unei ședințe a Cenaclului „Grai Matern”, la Biblioteca Transilvania, Chișinău... 

Mulțumim elevilor, profesorilor, bibliotecarilor, părinților... 

Mulțumim Poetului Național Renata Verejanu 

pentru că reunește genereții în asemenea spectacole unice în cultura națională.

Moderatorul

Poezia Renateu Verejanu a predominat Cercul Militar Național, București

 Cele două splendide Serate de Creație (în 1999) și (2009) de la Cercul Militar Național, București, unde poezia Renatei Verejanu, poet de la Chișinău, a răsunat în diferite limbi, foarte bine traduse în special în germană, cu Sala Mare arhiplină, cu aprecierile lui Grigore Vieru și Dumitru Mincu, cu cântecele lui Daniel Dorobanțu și Vitalie Dani, cu alese cuvinte a E.S. ambasadori și consilieri prezidențieali, profesori și studenți, masteranzi, doctoranzi și multă altă lume frumoasă…

ACUM CÂND SE ÎNCHIDE PENTRU MULȚI INTERNET-ul, mi le amintesc ca Mari Sărbători de care am avut norocul să le produc la Palatul Național, Palatul Republicii, Teatrul de Operă și Balet, Teatrul Național ”Mihai Emibescu”, Casa Radio și alte mari scene - și. cu Doamne ajută vom încerca iarăși șă înmulțim aceste sărbători vii…

Reporter AMP-Internațional

La Mulți Ani, în Anul Nou chinezesc...

 

Și aceste imagini de la emisiunea Culura Azi,  TV Moldova 1,  cu clipe magice de la prima ediție a Festivalului Internațional de Poezie „Renata Verejanu”…

 Cultura Azi emisie 21.09.2014.mpg

Omul talentat - e bogăția țării

Un stand întreg cu volumele unui singur poet...

Ce a urmat apoi știe doar renumitul poet...

Revista „Micul Prinț” la 30 ANI

 

Cartea „În lumea Renatei Verejanu. Interviuri”

 Un interviu din cartea de Interviuri,  editată în Colecția „Generația Dintre Secole”

Poeții de pe linia întâi

a renașterii spirituale

    (Elena Dabija, directorul Centrului Academic Eminescu, în dialog cu poeta Renata Verejanu, președintele Uniunii Internaționale a Oamenilor de Creație)

 

Elena Dabija: Stimată Renata Verejanu, mă bucur că am ocazia să dialoghez cu dumitale acum, în august 2021, peste 30 de ani... V-am admirat la  27  august 1991, pe dumitale, pe Leonida Lari, pe Lidia Istrati, încântată de discursurile domniilor voastre de pe scena improvizată în Piața Marii Adunări Naționale în prezența a peste o sută mii de oameni... Doamne, câte speranțe aveam în acele clipe...

Renata Verejanu: E o stare reciprocă, or, în aceste timpuri îndurerate, de pandemie globală, și eu sunt bucuroasă că suntem pline de viață, de entuziasm, aproape ca atunci când se proclamase independența Republicii Moldova...

E.D.: Spre deosebire de alții, dumitale, poeta luptătoare, ai ieșit pe scena Marii Adunări Naționale cu un frumos bagaj de fapte concrete, cu gânduri clare...

R.V.: Dar și cu Ofrandă omeniei...

E.D. ...da, cu legendarul volum de poeme, reținut 10 ani, pe care  toți îl căutau... Erai unul dintre cei mai cunoscuți scriitori ai generației șaptezeciste, desfășurase-i cu Cenaclul Grai Matern o mulțime de evenimente (Aniversarea de 80 de ani ai Mariei Cebotari, interzisă în URSS, Jubileul de 50 de ani a lui Matcovschi, în timp ce poetul zăcea pe parul suferinței, lansase-i filmul interzis a lui Vlad Ioviță și Gheorghe Malarciuc...), la care sălile erau arhipline... în timp ce unii, mari eroi azi, stăteau ascunși după ușă, de frică mișcarea populară să nu-i măture în trecut. Dumitale creai un nume frumos breslei scriitoricești, produceai evenimente literare, culturale, educaționale, sociale... unice în spațiul basarabean, ademenind prin fapte curajoase și alți scriitori în echipa de șoc a renașterii.. Mai întâi l-ai înaintat pe Mihai Cimpoi candidat în deputați în Sovietul Suprem al URSS, și, asigurându-i victoria, se răspândise zvonul că aduci noroc. Apoi Leonida Lari te-a invitat să-i fii persoana de încredere, apoi... Lumea te iubea atât de mult, de ce nu ai devenit deputat? Reaminteș-ti-ne câteva clipe de început...

R.V. Eu cred că fiecare om are destinul său, cred într-un contact, un legământ dintre omul de creație și cosmos, și universul care ne dă intuiție, curaj... Deseori mă întrebam de ce am fost aleasă anume eu? La ce bun a trebuit să-mi risc viața mea și a celor apropiați?... Însă, după ce am văzut comportamentul multora pe parcursul anilor care  s-au scurs după acele evenimente, una au vorbit de la tribună și alta făceau în viață, azi eu găsesc multe răspunsuri clare. Dar la acel timp eram atât de plină de entuziasm, eram mândră de energia creatoare care mă domina, cu care îi molipseam pe semenii mei, fiind încântată să văd câtă lume mă susține...

E.D.: Plăceai lumii căci erai foarte curajoasă...Îți crease-i un nume, și numele lucra pentru tine și pentru alții. Și ai rămas cea mai curajoasă doamnă a literelor.... Îmi amintesc, după ce ai recitat câteva poezii la Cenaclul Luceafărul de la Tinerimea Moldovei, prin 1983-1984, ce atmosferă se crease...

R.V. Da... eram încântată de harul dat de Puterea Divină, hipnotizată de magia limbii române în care îmbrăcam poeziile pe care le scriam în fiecare noapte... Limba Română era eroul național... Pentru revenirea Limbii Române la locul ei de cinste pleda atâta lume, neamul întreg...

E.D.: Eu presupun că la acel moment nu sesizai cât de crunte erau vremurile, câte puteau să ți se întâmple. Altfel nu dădeai pe mâna cenzurii unul după altul tocmai cinci manuscrise, care peste 10 ani au constituit volumul Ofrandă omeniei, atât de actual azi, ajungând la ediția a VI-a... Cum nu te temeai în acele timpuri să scrii o asemenea poezie curajoasă?... „Cuvintele mele, pedepsele mele îndelungi”... Constat că ai fost nu doar cea mai curajoasă dintre scriitori, ci și cel mai consecvent om de creație, ai lansat o mulțime de proiecte, care se continuau unul pe celălalt, ai creat o mulțime de structuri noi, moderne ale Societății Civile, care implica foarte multă lume, diferite generații... O rețea întreagă, încununată cu obținerea statutului   participativ la Consiliul Europei, unde duceai tineretul la diverse și importante reuniuni. Ai deschis o mulțime de drumuri noi.. ai bucurat lumea cu evenimente inedite....  ai muncit mult, ca astăzi să culegi un rod demn de toată lauda: o mulțime de tineri pe care i-ai susținut au devenit personalități cunoscute în cultura noastră... Uniunea Internațională a Oamenilor de Creație, Academia Europeană a Societății Civile și Festivalul Internațional de Poezie „Renata Verejanu”, care se desfășoară an de an, de la 1 martie până la 31 august, și la care au participat deja sute de oameni de creație din multe țări, sunt rodul acelei munci titanice. Dar ai bucurat cititorii și cu peste 70 titluri de carte...

R.V. Reținute de regim, și toate editate pe cont propriu... dar în haina lor firească, în grafie latină...

E.D.:  Dumitale nu aveai frică de acel regim, de sistem... Și sistemul s-a răzbunat și te-a marginalizat pe cât a putut... Dar aceasta te-a făcut și mai puternică.

R.V. Ceva sau cineva mă salva de fiecare dată... Și nu doar pe mine, pe Grigore Vieru, Mihai Cimpoi... pe alți colegi cu care eram în echipa de șoc a renașterii... Eu precis știu că nu aveam frică.

E.D.: Și atunci ți-au asasinat soțul, să te sperie pe tine, poeta luptătoare... Dar să revenim la primele structuri create de Renata Verejanu. Era 1988, cinci manuscrise îți erau reținute (din 1980) la editura statului, unica unde un scriitor se putea edita.  Dispuneai de o enormă energie creatoare, de idei originale, de mare curaj și...

R.V. ...Așa, din senin, ca și toate celelalte idei, îmi veni gândul să creez Cenaclul Grai Matern, cu care chiar din ziua fondării ieșisem pe linia întâi a renașterii naționale, a procesului de democratizare, pentru limba română, pentru libertatea presei, pentru statul de drept (1988). La inaugurare invitasem personalitățile din cartierul nostru: Mihai Cimpoi, Olga Ciolacu, Dumitru Fusu, Maria Mardare, Nana Plămădeală, Vasile Nedelea... Toți, curioși să afle ce vreau să creez, susținând ideea că se cere o mișcare, o schimbare, ceva nou, inedit. Veniseră și admiratorii poeziei mele: Glebus Sainciuc, Vasile Căpățână, Silviu Fusu, cu actorii săi de la Teatrul Etno-folcloric Ion Creangă, dar și multă lume pe care nici nu o cunoșteam. Am intuit că trebuie să-i invit la ședința de constituire și pe șefii de partid al raionului care pe atunci se numea Dnestrovschi...

E.D. Dar veni chiar primul secretar de partid...

RV. Sala de la Biblioteca Transilvania (încă nu avea un nume, ci pur și simplu un număr oarecare) era arhiplină. Colectivul de bibliotecare condus de Parascovia Onciu nu știa de unde să mai caute scaune. Cineva foarte ingenios, anume pentru mine găsi un jilț.  Eu am prezentat câteva obiective ale unei dintre primele structuri noi, moderne, ale Societății Civile, și am recitat câteva poezii...A fost o explozie de aplauze, de binecuvântare, de admirație, de susținere... Peste 2-3 ședințe a Cenaclului Grai Matern era imposibil să mergi pe stradă, în troleibuz – te cunoștea toată lumea. Și neapărat curgeau șuvoaie de întrebări.

E.D. Lumea dorea schimbarea și dumitale erai, vorba regretatului critic literar Ion Ciocanu, cu un pas înaintea timpului, a colegilor tăi... Energia debordantă, pozitivă, încrederea în sine, curajul dumitale plăcea lumii. Lângă dumitale lumea se simțea în siguranță.

R.V. Și după ce luase cuvântul multă lume, și G. Sainciuc își prezentase măștile, artiștii de la teatrul lui S. Fusu au recitat, au dansat, au cântat, totul foarte patriotic, sala fierbea... ceru cuvântul și primul secretar de partid... Spre marea mirare a tuturora, primul secretar de partid a lăudat inițiativa mea, a dovedit chiar necesitatea și importanța pentru tineretul din raion a unor asemenea „posidelki”...  Era un om progresist, a simțit un puternic val al schimbării, și nu a mers împotriva valului... Nu l-am mai întâlnit de atunci... La Cenaclul Grai Matern venea foarte multă lume, nu încăpea la bibliotecă și trecusem la Palatul Sindicatelor... Dar peste câteva așa zise ședințe, de fapt erau spectacole (ce se terminau cu fel de fel de apeluri către mai marii de atunci), sala mare a Palatului Sindicatelor era neîncăpătoare... Ieșisem pe Aleea Clasicilor Literaturii Române...

E.D.: Atunci, la fondarea acelei mișcări, lumea aclama: Jana D’Arc, Jana D’Arc... Și primul secretar de partid din raion aplauda... Să fi fost bucuros că din cartierul Ciocana coboară la vale, peste capitală, renașterea spirituală...

R.V. Jana D’Arc... M-am bucurat când acest nume a trecut de la mine la Leonida Lari. Pe ea o prindea mai bine. Eu doream să-mi creez propriul nume. Cum se crease Lucian Blaga pe sine. Aflat în umbra enormă a lui Eminescu, a putut să-și creeze nemurirea.

E.D.: Risc să fiu și eu o naivă dacă te-aș întreba cum te-a întrebat cineva: de unde atâta energie creatoare? Asta ar însemna să întreb de unde atâta viață, trecând prin atâtea lupte. Eu o să vă întreb mai concret. În martie 1991, când ai decis să desfășori în Piața Marii Adunări Naționale prima sărbătorire a Zilei Unirii, unde s-a dansat prima dată Hora Unirii, de unde atâta curaj?... Eram încă în URSS... Din numărul enorm de câteva mii de oameni prezenți, în horă se prinseseră poate că vreo sută, și mulți dintre ei se uitau prin părți, îngrijorați să nu-i vadă cumva șefii... Și Poetul?

R.V. Simțeam suflul timpului. Și-apoi, sărbătoream date istorice concrete, de ce și de cine trebuia să ne fie frică? Basarabenii deseori promovează mai întâi frica unei nereușite, apoi ideea, evenimentul...

E.D.: Prin anii 80 ai sec. trecut când te întreba cineva ce faci, răspundea-i: Iubesc... Îl citise-i pe Lucian Blaga în timpul regimului totalitar? Puteai fi arestată pentru că citeai cărți românești...

R.V. Citisem munți de cărți bune. Citisem și poeziile lui Blaga, la acel timp mi se păruse fără suflet. În tinerețe o admiram pe Ana Ahmatova și Charles Baudelaire... Pe Blaga l-am descoperit mai târziu, fiul mi l-a arătat cât de grandios este: „Iubind, ne-ncredințăm că suntem”. Extraordinar de frumos zis.  Dar cred că foarte puțină lume i-a citit opera... Nu cred să fie mai mult de o mână de oameni în Moldova cei care i-au citit Trilogiile din scoarță în scoarță. Dar cine le-a citit are o altă atitudine față de viață, și mai ales față de sine. Începe să se respecte mai mult, să aibă încredere în sine. Află ce este demnitatea de om, această avuție fără de preț... Dacă ai demnitate de om, nimeni nu te întreabă ce limbă vorbești, te respectă, și-atât.

E.D.: Și dumitale?...

R.V. Eu mă născusem cu multă încredere, cu respect de sine, cu mult curaj... Sau poate că cele șapte dealuri, pe care e așezat satul de baștină, unde am copilărit, mi-au dat acest curaj nemaiîntâlnit și marea dragoste de oameni, de neam, de țară. Respectul de cuvântul scris, dar și de cuvântul dat...

E.D.: Dragă Renata Verejanu, eu știu că în istoria renașterii naționale și a procesului de democratizare dumitale ai o pagină aparte... Și grație ție, grație Cenaclului „Grai Matern” care activează și astăzi, grație altor scriitori și oameni de cultură care au luptat pentru valorile noastre naționale, semenii noștri pot frumos sărbători Limba Noastră Română, o sărbătoare unică în marea familie a popoarelor lumii. Acum, în ajunul acestor mari sărbători naționale: a Aniversării de 30 de ani de la proclamarea independenței Republicii Moldova.. a Sărbătorii Limbii Române îți urez: La Mulți Ani... Noi realizări, noi cărți, noi împliniri.

R.V. Mulțumesc, doamnă Elena Dabija... Felicitări și Dumitale, și Centrului Academic Internațional Eminescu, pe care-l conduci de mulți ani cu mult succes, și unde am desfășurat proiecte împreună. La Mulți Ani, Moldova! La Mulți Ani, Limba Română.

August 2021,

Centrul Academic Internațional Eminescu