Aceste imagini de amator de la evenimentul
UN MĂRȚIȘOR pentru POETUL DRAG
încearcă să ne transmită miracolul sărbătorii
dăruite poetei Renata Verejanu de copiii talentați ai țării...
Poetă, prozator, publicist, traducător, editor, regizor, producător de festivaluri, lider de pe linia întâi a procesului de democratizare, membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova (din 1990), președinte al Uniunii Internaționale a Oamenilor de Creație (din 2017)... (blog oficial)
Aceste imagini de amator de la evenimentul
UN MĂRȚIȘOR pentru POETUL DRAG
încearcă să ne transmită miracolul sărbătorii
dăruite poetei Renata Verejanu de copiii talentați ai țării...
Un Mărțișor pentru Poetul Drag”...
Azi, 1 Martie, admiratorii i-au oferit poetei Renata Verejanu o Mare Sărbătoare... Nici nu încerc să povestesc ce și cum a fost, oricum cuvintele nu vor reda farmecul și miracolul Evenimentului. Regret că nu am avut o cameră de filmat, or, așa clipe magice în viață nu se repetă, și puțini au norocul să se bucure de așa sărbători... A fost o surpriză la care precis că a contribuit și Puterea Divină alături de elevii talentați .și doamnele profesoare de la Colegiul „Alexei Mateevici” și de la Șc. nr.12. Cea mai mare bibliotecă din capitală deveni neîncăpătoare. Și toate acestea în cadrul unei ședințe a Cenaclului „Grai Matern”, la Biblioteca Transilvania, Chișinău...
Mulțumim elevilor, profesorilor, bibliotecarilor, părinților...
Mulțumim Poetului Național Renata Verejanu
pentru că reunește genereții în asemenea spectacole unice în cultura națională.
Cele două splendide Serate de Creație (în 1999) și (2009) de la Cercul Militar Național, București, unde poezia Renatei Verejanu, poet de la Chișinău, a răsunat în diferite limbi, foarte bine traduse în special în germană, cu Sala Mare arhiplină, cu aprecierile lui Grigore Vieru și Dumitru Mincu, cu cântecele lui Daniel Dorobanțu și Vitalie Dani, cu alese cuvinte a E.S. ambasadori și consilieri prezidențieali, profesori și studenți, masteranzi, doctoranzi și multă altă lume frumoasă…
ACUM CÂND SE ÎNCHIDE PENTRU MULȚI INTERNET-ul, mi le amintesc ca Mari Sărbători de care am avut norocul să le produc la Palatul Național, Palatul Republicii, Teatrul de Operă și Balet, Teatrul Național ”Mihai Emibescu”, Casa Radio și alte mari scene - și. cu Doamne ajută vom încerca iarăși șă înmulțim aceste sărbători vii…
Reporter AMP-Internațional
Munca e mare bogăție a poetei, și rodul nu se lasă mult așteptat...
Nu doar cel mai plin de idei, ci și cel mai talentat Poet Dintre Milenii...
Care ne-a dăruit în acest an „Al cincilea anotimp, femeia”
Un interviu din cartea de Interviuri, editată în Colecția „Generația Dintre Secole”
Poeții de pe linia întâi
a renașterii spirituale
(Elena Dabija, directorul Centrului Academic Eminescu, în dialog cu poeta Renata Verejanu, președintele Uniunii Internaționale a Oamenilor de Creație)
Elena Dabija:
Stimată Renata Verejanu, mă bucur că am ocazia să dialoghez cu dumitale acum,
în august 2021, peste 30 de ani... V-am admirat la 27
august 1991, pe dumitale, pe Leonida Lari, pe Lidia Istrati, încântată
de discursurile domniilor voastre de pe scena improvizată în Piața Marii
Adunări Naționale în prezența a peste o sută mii de oameni... Doamne, câte
speranțe aveam în acele clipe...
Renata Verejanu:
E o stare reciprocă, or, în aceste timpuri îndurerate, de pandemie globală, și
eu sunt bucuroasă că suntem pline de viață, de entuziasm, aproape ca atunci
când se proclamase independența Republicii Moldova...
E.D.: Spre deosebire de alții, dumitale, poeta
luptătoare, ai ieșit pe scena Marii Adunări Naționale cu un frumos bagaj de
fapte concrete, cu gânduri clare...
R.V.: Dar și cu Ofrandă omeniei...
E.D. ...da, cu legendarul volum de poeme, reținut 10 ani, pe care toți îl căutau... Erai unul dintre cei mai cunoscuți scriitori ai generației șaptezeciste, desfășurase-i cu Cenaclul Grai Matern o mulțime de evenimente (Aniversarea de 80 de ani ai Mariei Cebotari, interzisă în URSS, Jubileul de 50 de ani a lui Matcovschi, în timp ce poetul zăcea pe parul suferinței, lansase-i filmul interzis a lui Vlad Ioviță și Gheorghe Malarciuc...), la care sălile erau arhipline... în timp ce unii, mari eroi azi, stăteau ascunși după ușă, de frică mișcarea populară să nu-i măture în trecut. Dumitale creai un nume frumos breslei scriitoricești, produceai evenimente literare, culturale, educaționale, sociale... unice în spațiul basarabean, ademenind prin fapte curajoase și alți scriitori în echipa de șoc a renașterii.. Mai întâi l-ai înaintat pe Mihai Cimpoi candidat în deputați în Sovietul Suprem al URSS, și, asigurându-i victoria, se răspândise zvonul că aduci noroc. Apoi Leonida Lari te-a invitat să-i fii persoana de încredere, apoi... Lumea te iubea atât de mult, de ce nu ai devenit deputat? Reaminteș-ti-ne câteva clipe de început...
R.V. Eu cred că
fiecare om are destinul său, cred într-un contact, un legământ dintre omul de
creație și cosmos, și universul care ne dă intuiție, curaj... Deseori mă
întrebam de ce am fost aleasă anume eu? La ce bun a trebuit să-mi risc viața
mea și a celor apropiați?... Însă, după ce am văzut
comportamentul multora pe parcursul anilor care s-au scurs după acele evenimente, una au
vorbit de la tribună și alta făceau în viață, azi eu găsesc multe răspunsuri
clare. Dar la acel timp eram atât de plină de entuziasm, eram mândră de energia
creatoare care mă domina, cu care îi molipseam pe semenii mei, fiind încântată
să văd câtă lume mă susține...
E.D.: Plăceai lumii căci erai foarte
curajoasă...Îți crease-i un nume, și numele lucra pentru tine și pentru alții.
Și ai rămas cea mai curajoasă doamnă a literelor.... Îmi amintesc, după ce ai
recitat câteva poezii la Cenaclul Luceafărul
de la Tinerimea Moldovei, prin 1983-1984, ce atmosferă se crease...
R.V. Da... eram
încântată de harul dat de Puterea Divină, hipnotizată de magia limbii române în
care îmbrăcam poeziile pe care le scriam în fiecare noapte... Limba Română era
eroul național... Pentru revenirea Limbii Române la locul ei de cinste pleda
atâta lume, neamul întreg...
E.D.: Eu presupun că la acel moment nu sesizai
cât de crunte erau vremurile, câte puteau să ți se întâmple. Altfel nu dădeai
pe mâna cenzurii unul după altul tocmai cinci manuscrise, care peste 10 ani au
constituit volumul Ofrandă omeniei,
atât de actual azi, ajungând la ediția a VI-a... Cum nu te temeai în acele
timpuri să scrii o asemenea poezie curajoasă?... „Cuvintele mele, pedepsele mele îndelungi”... Constat că ai fost nu
doar cea mai curajoasă dintre scriitori, ci și cel mai consecvent om de
creație, ai lansat o mulțime de proiecte, care se continuau unul pe celălalt,
ai creat o mulțime de structuri noi, moderne ale Societății Civile, care
implica foarte multă lume, diferite generații... O rețea întreagă, încununată
cu obținerea statutului participativ la
Consiliul Europei, unde duceai tineretul la diverse și importante reuniuni. Ai
deschis o mulțime de drumuri noi.. ai bucurat lumea cu evenimente
inedite.... ai muncit mult, ca astăzi să
culegi un rod demn de toată lauda: o mulțime de tineri pe care i-ai susținut au
devenit personalități cunoscute în cultura noastră... Uniunea Internațională a
Oamenilor de Creație, Academia Europeană a Societății Civile și Festivalul Internațional de Poezie „Renata
Verejanu”, care se desfășoară an de an, de la 1 martie până la 31 august,
și la care au participat deja sute de oameni de creație din multe țări, sunt
rodul acelei munci titanice. Dar ai bucurat cititorii și cu peste 70 titluri de
carte...
R.V. Reținute de
regim, și toate editate pe cont propriu... dar în haina lor firească, în grafie
latină...
E.D.:
Dumitale nu aveai frică de acel regim, de sistem... Și sistemul s-a
răzbunat și te-a marginalizat pe cât a putut... Dar aceasta te-a făcut și mai
puternică.
R.V. Ceva sau cineva
mă salva de fiecare dată... Și nu doar pe mine, pe Grigore Vieru, Mihai
Cimpoi... pe alți colegi cu care eram în echipa de șoc a renașterii... Eu
precis știu că nu aveam frică.
E.D.: Și atunci ți-au asasinat soțul, să te
sperie pe tine, poeta luptătoare... Dar să revenim la primele structuri create
de Renata Verejanu. Era 1988, cinci manuscrise îți erau reținute (din 1980) la
editura statului, unica unde un scriitor se putea edita. Dispuneai de o enormă energie creatoare, de
idei originale, de mare curaj și...
R.V. ...Așa, din
senin, ca și toate celelalte idei, îmi veni gândul să creez Cenaclul Grai Matern, cu care chiar din ziua
fondării ieșisem pe linia întâi a renașterii naționale, a procesului de
democratizare, pentru limba română, pentru libertatea presei, pentru statul de
drept (1988). La inaugurare invitasem
personalitățile din cartierul nostru: Mihai Cimpoi, Olga Ciolacu, Dumitru Fusu,
Maria Mardare, Nana Plămădeală, Vasile Nedelea... Toți, curioși să afle ce
vreau să creez, susținând ideea că se cere o mișcare, o schimbare, ceva nou,
inedit. Veniseră și admiratorii poeziei mele: Glebus Sainciuc, Vasile Căpățână,
Silviu Fusu, cu actorii săi de la Teatrul Etno-folcloric Ion Creangă, dar și multă lume pe care nici nu o cunoșteam. Am
intuit că trebuie să-i invit la ședința de constituire și pe șefii de partid al
raionului care pe atunci se numea Dnestrovschi...
E.D. Dar veni chiar primul secretar de
partid...
RV. Sala de la
Biblioteca Transilvania (încă nu avea un nume, ci pur și simplu un număr
oarecare) era arhiplină. Colectivul de bibliotecare condus de Parascovia Onciu
nu știa de unde să mai caute scaune. Cineva foarte ingenios, anume pentru mine
găsi un jilț. Eu am prezentat câteva
obiective ale unei dintre primele structuri noi, moderne, ale Societății
Civile, și am recitat câteva poezii...A fost o explozie de aplauze, de
binecuvântare, de admirație, de susținere... Peste 2-3 ședințe a Cenaclului Grai Matern era imposibil să
mergi pe stradă, în troleibuz – te cunoștea toată lumea. Și neapărat curgeau
șuvoaie de întrebări.
E.D. Lumea dorea schimbarea și dumitale erai,
vorba regretatului critic literar Ion Ciocanu, cu un pas înaintea timpului, a
colegilor tăi... Energia debordantă, pozitivă, încrederea în sine, curajul
dumitale plăcea lumii. Lângă dumitale lumea se simțea în siguranță.
R.V. Și după ce
luase cuvântul multă lume, și G.
Sainciuc își prezentase măștile, artiștii de la teatrul lui S. Fusu au recitat,
au dansat, au cântat, totul foarte patriotic, sala fierbea... ceru cuvântul și
primul secretar de partid... Spre marea mirare a tuturora, primul secretar de
partid a lăudat inițiativa mea, a dovedit chiar necesitatea și importanța
pentru tineretul din raion a unor asemenea „posidelki”... Era un om progresist, a simțit un puternic
val al schimbării, și nu a mers împotriva valului... Nu l-am mai întâlnit de
atunci... La Cenaclul Grai Matern
venea foarte multă lume, nu încăpea la bibliotecă și trecusem la Palatul
Sindicatelor... Dar peste câteva așa zise ședințe, de fapt erau spectacole (ce
se terminau cu fel de fel de apeluri către mai marii de atunci), sala mare a
Palatului Sindicatelor era neîncăpătoare... Ieșisem pe Aleea Clasicilor
Literaturii Române...
E.D.: Atunci, la fondarea acelei mișcări,
lumea aclama: Jana D’Arc, Jana D’Arc... Și primul secretar de partid din raion
aplauda... Să fi fost bucuros că din cartierul Ciocana coboară la vale, peste
capitală, renașterea spirituală...
R.V. Jana D’Arc...
M-am bucurat când acest nume a trecut de la mine la Leonida Lari. Pe ea o
prindea mai bine. Eu doream să-mi creez propriul nume. Cum se crease Lucian
Blaga pe sine. Aflat în umbra enormă a lui Eminescu, a putut să-și creeze
nemurirea.
E.D.: Risc să fiu și eu o naivă dacă te-aș
întreba cum te-a întrebat cineva: de unde atâta energie creatoare? Asta ar
însemna să întreb de unde atâta viață, trecând prin atâtea lupte. Eu o să vă întreb
mai concret. În martie 1991, când ai decis să desfășori în Piața Marii Adunări
Naționale prima sărbătorire a Zilei Unirii, unde s-a dansat prima dată Hora
Unirii, de unde atâta curaj?... Eram încă în URSS... Din numărul enorm de
câteva mii de oameni prezenți, în horă se prinseseră poate că vreo sută, și
mulți dintre ei se uitau prin părți, îngrijorați să nu-i vadă cumva șefii... Și
Poetul?
R.V. Simțeam suflul
timpului. Și-apoi, sărbătoream date istorice concrete, de ce și de cine trebuia
să ne fie frică? Basarabenii deseori promovează mai întâi frica unei nereușite,
apoi ideea, evenimentul...
E.D.: Prin anii 80 ai sec. trecut când te
întreba cineva ce faci, răspundea-i: Iubesc...
Îl citise-i pe Lucian Blaga în timpul regimului totalitar? Puteai fi arestată
pentru că citeai cărți românești...
R.V. Citisem munți
de cărți bune. Citisem și poeziile lui Blaga, la acel timp mi se păruse fără
suflet. În tinerețe o admiram pe Ana Ahmatova și Charles Baudelaire... Pe Blaga
l-am descoperit mai târziu, fiul mi l-a arătat cât de grandios este: „Iubind, ne-ncredințăm că suntem”.
Extraordinar de frumos zis. Dar cred că
foarte puțină lume i-a citit opera... Nu cred să fie mai mult de o mână de
oameni în Moldova cei care i-au citit
Trilogiile din scoarță în scoarță. Dar cine le-a citit are o altă atitudine
față de viață, și mai ales față de sine. Începe să se respecte mai mult, să
aibă încredere în sine. Află ce este demnitatea de om, această avuție fără de
preț... Dacă ai demnitate de om, nimeni nu te întreabă ce limbă vorbești, te
respectă, și-atât.
E.D.: Și dumitale?...
R.V. Eu mă născusem
cu multă încredere, cu respect de sine, cu mult curaj... Sau poate că cele
șapte dealuri, pe care e așezat satul de baștină, unde am copilărit, mi-au dat
acest curaj nemaiîntâlnit și marea dragoste de oameni, de neam, de țară.
Respectul de cuvântul scris, dar și de cuvântul dat...
E.D.: Dragă Renata Verejanu, eu știu că în
istoria renașterii naționale și a procesului de democratizare dumitale ai o
pagină aparte... Și grație ție, grație Cenaclului
„Grai Matern” care activează și astăzi, grație altor scriitori și oameni de
cultură care au luptat pentru valorile noastre naționale, semenii noștri pot
frumos sărbători Limba Noastră Română, o sărbătoare unică în marea familie a
popoarelor lumii. Acum, în ajunul acestor mari sărbători naționale: a
Aniversării de 30 de ani de la proclamarea independenței Republicii Moldova.. a
Sărbătorii Limbii Române îți urez: La Mulți Ani... Noi realizări, noi cărți,
noi împliniri.
R.V. Mulțumesc,
doamnă Elena Dabija... Felicitări și Dumitale, și Centrului Academic
Internațional Eminescu, pe care-l conduci de mulți ani cu mult succes, și unde
am desfășurat proiecte împreună. La Mulți Ani, Moldova! La Mulți Ani, Limba
Română.
August
2021,
Centrul Academic Internațional Eminescu
Doar împreună cu oamenii cu suflet curat,
cu oameni talentați
îmi reușesc cele mai originale proiecte
care au dus numele Moldovei departe în lume...
etapa raională Ocnița a ediției a X-a
a fost o Mare Sîrbătoare...
Casa-Muzeu „Constantin Stamati”
10 iunie 2023