Maxime şi cugetări
Uriaşă energie creatoare, omenia
În nici o boală astăzi nu încap
Liber să se nască nu poate oricine
Acum la modă e să fii cu toţii
Viaţa mi-e durerea după care-am plâns
Şi mă simt în toate-nvinsă, dar supusă nu pot fi
Accept un dor etern
Sunt datoare c-o iubire clipei în care voi muri
Al groazei strigăt cu chipul de femeie
Luaţi un interviu pentru presa mondială
De la înjurătura rămasă în mine din şcoală
Vorbeşte lumii clar să poată să te asculte
Rezervaţi-mi un veac doar al meu să fie
În propria ta glorie să nu te laşi să arzi
Abea când te urăsc - tu mă seduci
Pe ochii mei ard zile din veacuri viitoare
De parcă pană la naştere ne-am fi iubit
În trupul nostru treji sunt şi nepoţii
Şi-njurătura o adun din vorbe delicate
Şi gura, sărutată de toţi bărbaţii lumii
O hrincă mi-e de-ajuns pentru zece milenii
În carnea mea tânără - nici urmă de frică
Îmbrac pe trup o noapte, cea mai lungă-n an
În felul unui fulger să mă scrii
Cu versu-mi, peste-un veac dacă se-ntoarnă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu