luni, 25 iulie 2011

Nici o secundă fără muncă... asta este poeta Renata Verejanu





















Doamne cât e de frumos la baștină...
Baștina mea, Chișinăul,
baștina mea, Verejeni, Ocnița,
baștina mea Europa...

Am zeci de invitații
la diferite reuniuni, congrese, conferințe...
în diferite colțuri ale lumii
de la Geneva până la Japonia și Vietnam...
Și nu vreau să plec...
Vreau la baștină... unde m-am născut,
unde m-am îndrăgostit prima dată...
unde îmi sunt îngropați părinții...
Vorbim la telefon cu dna Nona, sora Irinei Stavschi,
și simt dorul ei enorm pentru baștină...
Cât n-ar fi de bine în Germania,
cât n-ar fi de bine în Canada -
mai bine ca acasă nu e nicăeri...
Oamenii acestui pământ au o mare bogăție - au suflet...
Un suflet mare...
care a pătruns cu rădăcinile sale
foarte adânc în acest pământ
numit simplu și modest -
Moldova...

După două săptămâni de muncă la baștină,
mă apuc de reparație la domiciliul de la Chișinău...
Îmi amintesc de un apartament
de la intrarea noastră
cu abajur de mii de euro...
Și uite că în casa unui poet este acel ceva
ce nu se cumpără cu miile,
nici cu milionele...
Esre mult suflet,
este gust,
și atmosferă de muncă de creație...

poet îndrăgostit de baștina sa

joi, 7 iulie 2011