Opinii, Interviuri, Portrete

 

 

Special pentru Revista BOEMA (poetul Victor Rusu, reporter AMP-Internaţional, în dialog cu poeta Renata Verejanu)

Reporter: Distinsă doamnă Renata Verejanu, iată că a trecut o lună de zile de la Spectacolul ce a încununat prima ediţie a Festivalului Internaţional de Poezie ce vă poartă numele. Care au fost emoţiile ce v-au dominat această perioadă?


R.V. De la recunoaşterea unei poezii adevărate care va trece mai departe prin ani până la afirmarea unui vers de-al meu: În propria ta glorie să nu te laşi să arzi… Şi totuşi, mirarea înălţată în ”crucea prinsă între buze” a stors din mine un strigăt plăcut: “Poezia a învins!” Un frumos succes insistă că vom avea o frumoasă tradiţie. După lansarea la 1 martie 2014 a Festivalului Internaţional de Poezie ne-a inundat plaiul o puzderie de festivaluri… Unele destul de utile. Un festival de poezie de nivel internaţional, al unei poete – e unicul. După prima ediţie a Festivalului m-am retras în lumea mea, pentru o clipă de meditaţie. Or, chiar pornind de la etapele locale, zonale ale acestui Festival am ştiut că nu voi mai permite ca Poezia adevărată să fie ţinută în anticamera procesului literar, deoarece descoperisem cât de mult e căutată această poezie şi cât de actuală este. Şi mă durea sufletul când aflam că în toate bibliotecile unui sau altui raion nu se găseşte nici o carte de a mea. Şi iată că anume Festivalul de Poezie mă va face să-mi editez cărţile mai insistent, într-un tiraj mai mare, şi sunt bucuroasă că anume festival e o motivaţie prin care cititorul descoperă o poezie “prea actuală”, precum susţinea cineva, deşi a fost scrisă în alt secol, în alt mileniu… Încă din 1989, de la apariţia Ofrandei omeniei (frumoasa antologie cu un destin aparte) sunt conştientă de valoarea operei adunate, şi prima ediţie a Festivalului Internaţional de Poezie mi-a confirmat încrederea.


Reporter: În aceste timpuri dificile, cum aţi izbutit să reunuţi un juriu internaţional atât de impresionant, de pe diferite meridiane?


R.V. Un proiect unic, cu o concepţie originală, nu putea să nu adune lume deosebită: atât mari personalităţi în calitatea de membri ai Juriului Internaţional cât şi participanţi talentaţi de pe un spaţiu geographic destul de extins, şi încă: multă lume pur şi simplu talentată.


Reporter: Scriitorul Petre Rău, membru al juriului la prima ediţie, vorbea despre această noutate de a personaliza un festival, recunoscând că poate chiar Domnia sa va prelua această idee.


R.V. M-aş bucura, e vorba de un scriitor de mare omenie de la Galaţi, un bun prieten al Basarabiei, un mentor de excepţie, un scriitor cu multă energie pozitivă.


Reporter: În una din emisiunile TV mi s-a părut că nu ai fost înţeleasă corect când a fost vorba despre cititor.


R.V. Nu am încercat să intervin conştient, lasând să se discute şi ideea de cititor. Deoarece s-a vorbit şi cu altă ocazie că Festivalul Internaţional de Poezie promovează un poet…


Reporter: …un mare poet…


R.V. … care a fost marginalizat decenii de sistem şi slugile acelui sistem, şi din acest motiv nu a fost cunoscut pe cât ar fi…


Reporter: … cunoscut? sau recunoscut la justa lui valoare...


R.V. …Se promovează cărţile care au fost reţinute decenii de acesl sistem şi nu au avut posibilitatea să ajungă la timp la cititorul său… Se promovează poezia care a fost cu un pas înaintea acelui timp, vorba criticului Ion Ciocanu, poezia care a provocat acel sistem, din care motiv a şi fost reţinută şi nu a putut ajunge la cititor atunci, când a fost scrisă, ci iată, că abia peste 30-40 de ani ajunge, graţie acestui festival…


Reporter: Cunosc că doar în ultimii cinci ani ai editat peste 30 de titluri de carte de poezie, eseuri, opinii, pledoarii, maxime şi cugetări, cronici, interviuri…în română, rusă, engleză…


R.V. Păcat că aceste cărţi au un tiraj mic, căci au fost editate pe cont propriu… Şi poate că acest Festival mă va impune să fac tot posibilul şi să măresc tirajul mai multor cărţi, şi, să fac imposibilul, doar ca cititorii mei, care, am descoperit că sunt foarte mulţi, să poată găsi o carte de Renata Verejanu.


Reporter: Aceste bucurii pe care le-a adus Poezia Renatei Verejanu în zeci şi sute de suflete, în zeci şi zeci de familii, licee, biblioteci… nu ţi-au luat şi o mare parte din propria energie?


RV. Mi-au sporit energia creatoare, bucuriile, încrederea… deoarece am descoperit încă o dată că poezia, cărţile mele sunt citite şi acasă, în Moldova, dar şi în diferite oraşe şi judeţe ale României, şi în Italia, Ucraina, Macedonia, Azerbaidjan, Federaţia Rusă, Germania… Chiar şi în Canada, SUA şi Australia…


Reporter: S-ar părea că beneficiar al acestui festival e poeta Renata Verejanu. Aflându-mă în frumoasa sală a Bibliotecii Onisifor Ghibu, unde s-a desfăşurat Spectacolul de Decernare a Premiilor, am constatat că nu e tocmai aşa. Ce ne spune protagonista, personal?


R.V. Fără îndoială că beneficiarul nr.1 al acestui proiect cultural internaţional e Poezia. Măria Sa, Poezia. Apoi Limba Română şi Moldova, unde se desfăşoară un festival de succes. Apoi fiecare participant, familia, rudele, comunitatea sa… Poetul Renata Verejanu e beneficiarul în măsura în care m-am implicat şi am muncit: am mers pe cont propriu la etapele locale, raionale, municipale… unde eram invitată de organizatori. Acolo au fost produse acele frumoase sărbători ale poeziei de care duceau lipsă localităţile noastre… Oamenii, şi mai ales generaţia tânără, au aflat, au descoperit adevărata putere a Poeziei. Şi au priceput, de ce nici o putere politică nu prea îi “iubeşte” pe poeţii adevăraţi. Spectacolul de Gală şi Decernarea Premiilor poate fi acceptat ca un postscriptum al unui şir de sărbători, provocate, bineînţeles, de Festivalul Internaşional de Poezie. Cuvântul festival a căpătat şi în Moldova, ca şi în Europa, o încărcătură foarte pozitivă. Lansarea Festivalului a fost de bun augur, provocând din martie până în prezent crearea unui număr mare de festivaluri în ţară...


Reporter: Stimată Doamnă, cine s-a făcut totuşi mai vizibil prin acest proiect: Renata Verejanu, poetul ce dispune de “o atât de bogată resursă de imagini personale” sau Renata Verejanu liderul Societăţii Civile?


R.V. Acum pot să constat şi să recunosc sincer că experienţa de UN SFERT de VEAC de muncă în Societatea Civilă, iată că mi se întoarce, mă “remunerează” într-o formă foarte originală: toate relaţiile, legăturile, colaborările, prieteniile legate în acea activitate de voluntariat au fost de mare folos la realizarea acestui proiect atât de original şi multidimensional, cu etapele sale locale, raionale, municipale, naţionale şi în final – etapa internaţională… Toată reţeaua online de prieteni a fost atentă la ce se întâmplă şi foarte bucuroasă de încununarea cu succes a proiectului.


Reporter: Din câte cunosc, multă lume a recunoscut că a redescoperit Poetul Renata Verejanu. Până acum cunoştea un poet, acum au descoperit un mare poet. Şi, cu atât mai mare a fost mirarea lumii, cum de Dumitale, o femee atât de puternică, pe parcursul a câtorva decenii ai lăsat Poetul…


R.V. …în umbra liderului Societăţii Civile?


Reporter: Nu, nu în umbra liderului Societăţii Civile – aşa s-a dorit să se creadă. Cum de Dumitale, o personalitate atât de puternică, cu discursuri de pe scena Marii Adunări Naţionale, de pe baricadele democraţiei, din echipa de şoc a renaşterii naţionale, fondatoarea Cenaclului “Grai Matern”(1988) …cunoscută şi la Consiliul Europei (Strasbourg), şi la UNESCO (Paris)… ai permis să fie marginalizat poetul Renata Verejanu?... Şi să nu-şi ocupe la timp, în ierarhia scriitoricească, locul pe care-l merită? Şi ce să însemne cuvintele acad.Mihai Cimpoi, că “au fost şi unele strâmbături de nas”? (poate deschizi parantezele)…


R.V. Aparenţele înşeală. Poetul Renata Verejanu nu s-a lăsat intimidată de invidia cuiva, nici vorbă, de sistem – nici atâta. Dovadă e că poetul a creat toţi aceşti ani şi că are de unde să editeze acum câte 5-10 cărţi pe an, că e protagonista primului festival internaţional al unui poet contemporan în Republica Moldova, că sărbătoarea poeziei a avut un success incontestabil. Dacă e vorba de recunoştinţa pe care o merită oricare creator de valori, cine ştie… poate că aşteptam să vină timpul. E ştiut, doar timpul le aşează pe toate la locul lor.


Reporter: Şi totuşi, poate că anume acum e timpul să dezvălui nişte nume, sau cel puţin numele celui care pe parcursul mai multor decenii a “muncit aprig” ca să distrugă destinul poetei Renata Verejanu. E timpul, deoarece acest clan bine cimentat încă de pe timpurile brejneviste, şi turnătorul care-şi imagina că te-a distrus demult, aflând de succesul poetei Renata Verejanu, de succesul Festivalului de Poezie poate avea un comportament imprevizibil.


R.V. Răspuns la toate întrebările care te frământă în legătură cu aceste "personaje" - vei găsi în romanul apărut zilele acestea…


Reporter: …Doamnă Renata Verejanu, am citit într-o răsuflare romanul Dumitale, mai concret, prima carte - Asasinul Ratat, din trilogia Paşaportul Diplomatic Prostituat. Susţin că ai scris un best-seller. Ce te-a provocat să treci la proză?


RV. Totdeauna am scris şi proză, şi poezie. Am debutat chiar în presă cu poezii şi proză scurtă. După prima carte pe poezii (1979), am dus la editură cinci manuscrise de poezii şi cinci de proză… Poeziile mi le-au ţinut un deceniu, şi totuşi au văzut lumina tiparului, pe când proza nu a avut norocul să fie editată. Un roman fantastic pentru adolescenţi stă şi acum la căpătâi, sper să-l editez în timpul apropiat. Referitor la romanul acesta, sunt idei care nu încap în haina unei poezii, cer o altă realizare, într-o lucrare mai amplă, fie în proză sau poate că voi turna şi un film…


Reporter: Frumos… Cu Doamne ajută… De pe baricadele renaşterii ai ales a te singulariza şi a te personaliza prin fapte concrete, originale, dar şi atitudine conştientă faţă de metafore inedite, în dorinţa de-a ajunge perfecţiunea şi de a o disemina în gândirea şi comportamentul uman…


RV. ...Anume pentru dorinţa de-a atinge perfecţiunea şi sunt pedepsiţi creatorii de valori. Iată şi răspunsul la întrebarea Dumitale atât de frumos curioasă. Eu am fost de una singură pe câmpul de luptă toată viaţa… dar nu pentru că aş fi dorit să fiu singură. Ci pentru că foarte puţini au avut curajul să se avânte… Şi încă ceva: sunt bucuroasă că nu am recurs la avocat niciodată în viaţă – propriile fapte m-au apărat.


Reporter: Doamnă Renata Verejanu, îngăduie-mi să citez autograful acad. Mihai Cimpoi din Dicţionarul Enciclopedic. Mihai Eminescu: „poetei Renata Verejanu, înzestrată nu doar cu Talent, ci şi cu Caracter.” Deci, aveai pe câmpul de luptă doi însoţitori de nădejde: Talentul şi Caracterul. R.V. Trei parteneri: şi Responsabilitatea.


Reporter: Talentul, Caracterul şi Responsabilitatea... Descoperirea mea sunt versurile devenite maxime, cugetări… Poezia Renatei Verejanu plină de maxime…


R.V. Aceste versuri, aceste poezii – înclin să cred - au fost scrise cu ajutorul Puterii Divine.


Reporter: Ţin neapărat să citez… doar câteva, deşi cartea “În lumea Renatei Verejanu, Maxime şi Cugetări” am citit-o de zeci de ori: Clopotele bat în mine – semn că mult am să trăiesc. Sau alte asemenea versuri: Şi mă simt în toate-nvinsă - dar supusă nu pot fi,/ Sunt datoare c-o iubire clipei în care voi muri. Sau: Gerul taie din zâmbet o hrincă, din sinceritate/ Precum ar lua sufletului proba pentru calitate. sau Izvoarele nu cântă în pieptul orişicui. sau…


R.V. ...Eu capul meu nu-l pun pe umerii oricui… Îţi mulţumesc, dragă Victor Rusu… Ai citit atent poeziile mele...


Reporter: Eu îţi mulţumesc Dumitale pentru sutele de asemenea versuri…


Chişinău, 1 octombrie 2014 ===================================================================

Eminescu să ne judece

 

 

Eminescu să ne judece, zise Grigore Vieru în numele unei întregi generații de luptători pentru renașterea națională... Eminescu să ne judece, a îngânat compozitorul Ion-Aldea Teodorovici, căutând cele mai sfinte note muzicale... Eminescu să ne judece, zice fiecare om de bună credință, când nu mai găsește cuvintele potrivite sau nu știe să blesteme,  nu poate sau pur și simplu nu vrea să înjure...

Și iată că marele Eminescu a stat mai multe zile și ne-a privit, de colo sus... Și mă întreb și te întreb, dragă radioascultătorule, ce întrebare crezi că frământa sufletul marelui Eminescu? Știu, răspunsuri vor fi multe... Fiecare cu răspunsul său. Eu cred că în toate aceste zile, până la decizia Curții Constituționale, o mare nedumerire a predominat ființa cerească a poetului: de ce anume ziua de naștere a marelui poet a fost aleasă pentru alegerea președintelui, pentru spectacolul politic?...  Poate pentru ca anume Eminescu să-i apere pe politicieni,  Eminescu să-i încurajeze, Eminescu să-i judece poate?.. În calitatea mea de om de litere, eu sunt împăcată că alegerea președintelui nu se va produce la 15 ianuarie, și că spectacolul și circul politic nu se va produce în ziua de naștere a lui Eminescu... Și, posibil, demnitarii noștri vor ieși să depună flori la monumentul clasicului literaturii române... Vor ieși toți împreună sau fiecare în parte... Și Eminescu îi va privi pe fiecare... și pe cel cu un zâmbet trist, și pe cel cu un gând ascuns, pe cel care știe a onora cultura neamului său, și pe cel care va veni să depună flori doar ca să fie înconjurat încă o dată de grămada de reporteri și corespondenți... Dar presimt că Eminescu îi va privi atent și pe cei care nu vor veni să depună flori la monumentul poetului având ceva mai important de făcut: să meargă la o beție, la cazinou sau la saună...

Eu vreau să cred că va veni multă lume de bună credință pe Aleea Clasicilor, un loc sfânt nu doar pentru chișinăuneni, ci pentru cetățenii întregii țări... Or, Aleea Clasicilor șerpuiește prin toată Moldova... Azi, suflul Aleii Clasicilor e plecat la Sauca, din raionul Ocnița,  la Aniversarea a 85 de ani de la nașterea regretatului Petru Zadnipru... mâine suflul Aleii Clasicilor poate ajunge în altă localitate la vreun eveniment cultural, literar sau social-politic... Și indiferent unde se află omul în ziua de naștere a marelui poet, indiferent ce funcție ocupă un cetățean sau altul – a gândi pe o clipă: Eminescu să ne judece....și atunci când îngânăm laitmotivul Eminescu să ne judece, poate că cel puțin atunci ne vom gândi la faptele noastre de zi cu zi....

 ...cu dor de Eminescu

Radio Vocea Basarabiei

Ianuarie 2012