joi, 29 noiembrie 2007
marți, 27 noiembrie 2007
luni, 26 noiembrie 2007
duminică, 25 noiembrie 2007
sâmbătă, 24 noiembrie 2007
Renata Verejanu in foto-reportaje
In foto-reportajele prezentate de reporterii de la AMP-International veti gasi clipe din Viata traita foarte intens a poetei, jurnalistei, ambasador popular, promotor al Societatii Civile, luptator pentru democratie, lider al renasterii spirituale si mamei ideale - Renata Verejanu.
joi, 22 noiembrie 2007
Daniel si Renata Verejanu
Daniel si Renata Verejanu, promotori ai Societatii Civile, impreuna cu liderii delegatiilor celor 26 tari din Europa, participanti la miscarea Cluburilor UNESCO, Grecia, Atena, decembrie 2006
duminică, 18 noiembrie 2007
Maxima zilei
Capul meu nu pot sa-l pun pe umenii oricui...
(Din cartea de maxime si cugetari "In lumea Renatei Verejanu")
(Din cartea de maxime si cugetari "In lumea Renatei Verejanu")
vineri, 16 noiembrie 2007
luni, 12 noiembrie 2007
Asambleea Tinerilor
cu ocazia Zilei Internationale a Tineretului
Dragi prieteni,
Academia Europeana a Societatii Civile
(presedinte poeta Renata Verejanu) si
Cluburile Consiliului Europei
(presedinte Daniel Verejanu)
va invita la
Asambleea in Deplasare a Tinerilor
(editia 2007-2008)
In program:
1. O seara de suflet cu parlamentarul Vlad Filat,
2.Alegerile Europarlamentare (Romania) si Parlamentare (Federatia Rusa)
3. Inmanarea diplomelor participantilor la Conferinta TT
4. Alte surprize...
Luni,
19 noiembrie 2007,
ora 17.00
Biblioteca "Onisifor Ghibu"
Informantii la telefonul: 22 66 75
Sunt invitati studenti si elevi din clasele superioare din capitala
Dragi prieteni,
Academia Europeana a Societatii Civile
(presedinte poeta Renata Verejanu) si
Cluburile Consiliului Europei
(presedinte Daniel Verejanu)
va invita la
Asambleea in Deplasare a Tinerilor
(editia 2007-2008)
In program:
1. O seara de suflet cu parlamentarul Vlad Filat,
2.Alegerile Europarlamentare (Romania) si Parlamentare (Federatia Rusa)
3. Inmanarea diplomelor participantilor la Conferinta TT
4. Alte surprize...
Luni,
19 noiembrie 2007,
ora 17.00
Biblioteca "Onisifor Ghibu"
Informantii la telefonul: 22 66 75
Sunt invitati studenti si elevi din clasele superioare din capitala
sâmbătă, 10 noiembrie 2007
Caut un partid pe masura compententelor mele
Caut un partid pe masura competentelor mele
Am spus undeva candva ca vreau sa fondez un partid…
Un partid al parintilor copiilor talentati… Acesti cetateni sunt oameni de calitate…
Au dat navala o multine de indivizi, rozatori si difuzori de barfe, care mai bucuros, care mai intristat, fiecare cu sfatul dansului…
Stau si surad – pe mine ma intereseaza cutarica sau cutatica in care partid a intrat, din care partid a iesit, unde s-a bagat din nou, si de unde nu mai poate scoate capul… sau putulea?..
Nu ma intereseaza, dragii mei… Conturati-va destinul fiecare cum doriti, dar nu in detrementul societatii…
Eu, cea care posibil ca detin compentente si informatie cat nu detine nici CIA, nici SIE, nici SRI, nici SIS, nici CNN, nici toti “baietii destepti” din spatiul european – de ce sa nu folosesc aceasta bogatie in folosul lumii? Fie si lumea unui partid… Unii glumesc, altii chiar fac…
Am fost si eu, in calitate de autor al proiectului “Agentia Tinerilor Jurnalisti AMP-International” (si presidentul din 1991 a acestei prime agentii din Europa de Est cu adevarat libere si independete), la Conferinta de presa la care s-a lansat intentia de creare a unui partid… Seara, careva post TV mi-a aratat pe o zecime de secunda si chipul meu…
Eu nu am vazut, caci in acea seara am lucrat la OMCT pana la miez de noapte…
A doua zi dis-de-dimineata a inceput circul… Primul a alergat la sediul OMCT un “frontist” (om stimat de mine pana la acea ora), care, negasindu-ma pe mine, se napusti asupra atasatului cultural (care in atmosfera de acasa e fiul meu) si ii arunca brutal, cum numai o oaie politica baligata poate face:
- Cat a platit mama-ta sa intre in partid?! – a intrebat insul foarte brutal.
Fiul a ramas indiferent, fiind un tanar timid… Dar atasatul cultural(volunar si lider de ONG-uri deja de 17 ani) …l-a privit pe ins, dandu-i de inteles, ca este la sediul ONG-lor din Reteaua OMCT, unde nici o juvina nu-si poate permite asemenea discutii...
- A…e clar...ei i s-a platit… Cate milioane euro?
Si fiul si atasatul cultural l-a rugat sa paraseasca sediul, desi individual are in jur de 70 de ani…
Pacat ca nu i-a dat “in scris” si cu stampila (un picior in fund) suma pe care eu am cheltuit-o pe parcursul a 17 ani pentru a crea prestigiul neamului prin fel de fel programe pe care Europa le prelua foarte repede si le dadea drept proprile proiecte…
Peste vre-o doua zile pe drum spre Uniunea Scriitorilor ma intampina un alt ins…
-Draga Renata esti in partidul lui…
-Sunt, ma grabesc.
-Pai, ce nu ai gasit alt partid?
-Nu am gasit, caci nu am cautat.
Eram intr-o valtoare nemaipomenita, preocupata de Conferinta Transfrontaliera a Tinerilor si Serata de Creatie la care cineva foarte drag vroiam sa nu uite sa vina…
Si ele, aceste omizi lancede, ce au de facut?
Revin la oficiu cu dispozitie si "mai buna"…
Domnilor, nu intamplator lumea imi poarta grija, meditam eu grabita ba spre Sud, ba spre Nord...
La intrarea/iesirea din edificiul de vis-à-vis de Guvern, pentru care foarte multi escroci s-au luptat cu mine timp de 15 ani, un barbat nalt, aproape ca Marian Lupu, imi surade dulce:
“Ce, draga mea, esti in acest partid nou?”
Ei, gandacii de Colorado, care au alergat de la partid la partid, din extrema de stanga pana in extrema de dreapta, ei sa ma i-a peste picior?
- Da, ma bag in partid.
DE ce va sperie acest lucru.
Sa va raspund eu?
Stiu ca oamenii de treaba se vor bucura de prezenta mea alaturi de ei...
Gata, nu ma mai intrebati de 100 de ori.
Chiar azi scriu cerere la un partid…
Mai intai imi consult intuitia, sa aflu care e partidul care merita munca mea asidua…
Pentru alti curiosi din multe alte partide o mica informatie:
In 2009 ma veti vedea in Parlamentul R.Moldova.
Pe curand, dragii mei…
Va rog, nu va sufocati.
Luptatorul pentru democratie
care inca nu a coborat de pe baricade…
Inca nu e timpul…
Am spus undeva candva ca vreau sa fondez un partid…
Un partid al parintilor copiilor talentati… Acesti cetateni sunt oameni de calitate…
Au dat navala o multine de indivizi, rozatori si difuzori de barfe, care mai bucuros, care mai intristat, fiecare cu sfatul dansului…
Stau si surad – pe mine ma intereseaza cutarica sau cutatica in care partid a intrat, din care partid a iesit, unde s-a bagat din nou, si de unde nu mai poate scoate capul… sau putulea?..
Nu ma intereseaza, dragii mei… Conturati-va destinul fiecare cum doriti, dar nu in detrementul societatii…
Eu, cea care posibil ca detin compentente si informatie cat nu detine nici CIA, nici SIE, nici SRI, nici SIS, nici CNN, nici toti “baietii destepti” din spatiul european – de ce sa nu folosesc aceasta bogatie in folosul lumii? Fie si lumea unui partid… Unii glumesc, altii chiar fac…
Am fost si eu, in calitate de autor al proiectului “Agentia Tinerilor Jurnalisti AMP-International” (si presidentul din 1991 a acestei prime agentii din Europa de Est cu adevarat libere si independete), la Conferinta de presa la care s-a lansat intentia de creare a unui partid… Seara, careva post TV mi-a aratat pe o zecime de secunda si chipul meu…
Eu nu am vazut, caci in acea seara am lucrat la OMCT pana la miez de noapte…
A doua zi dis-de-dimineata a inceput circul… Primul a alergat la sediul OMCT un “frontist” (om stimat de mine pana la acea ora), care, negasindu-ma pe mine, se napusti asupra atasatului cultural (care in atmosfera de acasa e fiul meu) si ii arunca brutal, cum numai o oaie politica baligata poate face:
- Cat a platit mama-ta sa intre in partid?! – a intrebat insul foarte brutal.
Fiul a ramas indiferent, fiind un tanar timid… Dar atasatul cultural(volunar si lider de ONG-uri deja de 17 ani) …l-a privit pe ins, dandu-i de inteles, ca este la sediul ONG-lor din Reteaua OMCT, unde nici o juvina nu-si poate permite asemenea discutii...
- A…e clar...ei i s-a platit… Cate milioane euro?
Si fiul si atasatul cultural l-a rugat sa paraseasca sediul, desi individual are in jur de 70 de ani…
Pacat ca nu i-a dat “in scris” si cu stampila (un picior in fund) suma pe care eu am cheltuit-o pe parcursul a 17 ani pentru a crea prestigiul neamului prin fel de fel programe pe care Europa le prelua foarte repede si le dadea drept proprile proiecte…
Peste vre-o doua zile pe drum spre Uniunea Scriitorilor ma intampina un alt ins…
-Draga Renata esti in partidul lui…
-Sunt, ma grabesc.
-Pai, ce nu ai gasit alt partid?
-Nu am gasit, caci nu am cautat.
Eram intr-o valtoare nemaipomenita, preocupata de Conferinta Transfrontaliera a Tinerilor si Serata de Creatie la care cineva foarte drag vroiam sa nu uite sa vina…
Si ele, aceste omizi lancede, ce au de facut?
Revin la oficiu cu dispozitie si "mai buna"…
Domnilor, nu intamplator lumea imi poarta grija, meditam eu grabita ba spre Sud, ba spre Nord...
La intrarea/iesirea din edificiul de vis-à-vis de Guvern, pentru care foarte multi escroci s-au luptat cu mine timp de 15 ani, un barbat nalt, aproape ca Marian Lupu, imi surade dulce:
“Ce, draga mea, esti in acest partid nou?”
Ei, gandacii de Colorado, care au alergat de la partid la partid, din extrema de stanga pana in extrema de dreapta, ei sa ma i-a peste picior?
- Da, ma bag in partid.
DE ce va sperie acest lucru.
Sa va raspund eu?
Stiu ca oamenii de treaba se vor bucura de prezenta mea alaturi de ei...
Gata, nu ma mai intrebati de 100 de ori.
Chiar azi scriu cerere la un partid…
Mai intai imi consult intuitia, sa aflu care e partidul care merita munca mea asidua…
Pentru alti curiosi din multe alte partide o mica informatie:
In 2009 ma veti vedea in Parlamentul R.Moldova.
Pe curand, dragii mei…
Va rog, nu va sufocati.
Luptatorul pentru democratie
care inca nu a coborat de pe baricade…
Inca nu e timpul…
vineri, 9 noiembrie 2007
joi, 8 noiembrie 2007
Un dialog in graba
M.Vicol. Dragă Renata Verejanu, ce înseamnă să fii scriitor în Basarabia, acum când limba moldovenească este tot mai „moldovenească”?
R.Verejanu. Ştii, posibil eu trăiesc în altă lume decât cea de care îmi vorbeşti... Eu nu am simţit că limba pe care o vorbesc „este tot mai moldovenească”. Eu, fondatorul Revistei „Micul Prinţ” (prima revistă din Europa de cultură pentru copii şi tineret, editată de copii şi tineri), editez de 15 ani cea mai frumoasă publicaţie în limba română şi engleză, şi, ştiu că pe an ce trece copiii din R.Moldova vorbesc tot mai frumos româneşte, cunosc tot mai profund şi multe alte limbi... Că un oarecare ziarist sau demnitar născocesc etichete, dezbateri puierile - demult nu mă mai interesează. Acum, când peste 50 procente din populaţia aptă de muncă se află în diverse ţări, şi populaţia R.Moldova devine populaţia care cunoaşte cele mai multe limbi la o mie de locuitori, nu limba vorbită e problema. Ca lider al Societăţii Civile – confirm că sunt multe alte probleme care intimideaza cetatenii: drepturile omului, corupţia, sărăcia, crima organizată e problema problemelor. Cu limba vorbită s-a speculat în anii 1985-1995... Pe umerii „limbii materne”, „limbii de stat” etc. unii au devenit miliardari peste noapte, alţii au devenit „eroi naţionali”, alţii cel puţin miniştri pentru un sezon, cei mai „deştepţi” au devenit parlamentari şi stau în Parlament deja peste 8-12 ani... Acum nimeni nu mai poate fi ademenit cu bumbonica...şi polemici despre limbă.
M.V. Renata, ai publicat destule cărţi... Care a fost cea mai iubită carte... Cât te bucură o carte publicată?
R.V. Dacă e să confirmăm că poetul toată viaţa îşi scrie o carte – accept că am publicat ”destule”... Da, am publicat prin 1977-1980 primele cărţi la Chişinău şi la Moscova, unde am făcut studii la cea mai democratică instituţie de învăţământ – Institutul de Literaură „Maxim Gorki”. La finele lui octombrie 2007, la Serata de creaţie de la Uniunea scriitorilor, criticul literar Ion Ciocanu (mulţi ani fost redactor la Editura „Hiperion”, unica editură unde puteai la acel timp să publici o carte) a destăinuit cum au fost editate cărţile Renataei Verejanu: „o pagină se lăsa şi două erau tăiate”... Mi-a fost hăcuită fiecare carte cum ai hăcui o varză... Devenind directorul editurii odată cu perestroica, Ion Ciocanu decide să editeze cinci cărţi de poeme ale Renatei Verejanu într-un singur volum, aproape antologic (din păcate, peste zece ani de la prezentarea cărţilor la editură, şi, cu grafie chirilică), pe care l-am numit „Ofrandă omeniei”. După apăriţia acelui volum mi-am citit versurile ca pe nişte poeme străine, şi am văzut un poet bun, care merită respect. Criticii nu se îngesuiau cu laudele, dar nu mă mai interesa părere a nici unui critic, căci îşi spusese cuvântul timpul. După ce zeci de ani cărţile mele au fost reţinute de cenzura politică, după apăriţia acelui volum, alţi zeci de ani au fost reţinute de cenzura economică... Şi iată că anul trecut am făcut un efort financiar nemaipomenit şi am editat nouă cărţi de poeme în trei volume, în culorile tricolorului,deja în propria mea colecţie, care se numeşte „Ofrandă omeniei”.
Şi pentru prima dată mi-am permis să particip cu aceste trei volume noi la Salonul Internaţional de Carte de la Biblioteca Naţională de la Chişinău, unde am şi obţinut un premiu.
M.V. Revista „Micul Prinţ” are 15 ani... În aceşti ani ce ai oferit copiilor pe care „Micul Prinţ” care i-a făcut să fie copii?
R.V. Aş dori să concretizez că e vorba de doua mari programe cu acelaşi nume – Revista „Micul Prinţ”, care în 2007 şi-a sărbătorit aniversarea de 15 ani... şi Festivalul-Concurs Internaţional „Micul Prinţ”, a 15 ediţie a cărui se va desfăşura în 2008... Căutând în ţările din Europa de Est copii talentaţi pentru Colegiul de Redacţie Internţional al Revistei „Micul Prinţ”, aşa a luat naştere un original dialog dintre culturi şi popoare, un concurs care până în prezent a descoperit şi promovat la nivel local, naţional şi internaţional peste 50000 de tinere talente de pe toate contenentele. Aceste două programe au şi stat la temelia creerii Organizaţiei Mondiale a Copiilor Talentaţi (primul ONG internaţional cu cartierul general în R.Moldova şi statut participativ la Consiliul Europei).
M.V.Ce oferă acest statut?
R.V. ONG-urile, cu statut participativ la Consiliul Europei, reunite în Conferinţa ONG-uilor, constituie cel de-al patrulea organ de conducere al Consiliului Europei. Suntem invitaţi la reuniunile Consiliului Europei şi la Adunările Parlamentare de la Strasbourg. Lucru foarte important pentru societatea civilă din R.Moldova. Apropo, până în prezent am creat peste 40 de ONG-uri de nivel local, naţional şi internaţional în R.Moldova şi alte ţări. Copiii şi tinerii noştri pot fi un bun exemplu pentru toată Europa de dedare şi muncă neremunerată de voluntariat...
M.V.Un coleg de breaslă, să revin la Serata ta de Creaţie, dedicată Aniversării de 40 de ani de creaţie, a spus că Renata Verejanu a înlocuit Ministerul Culturii, Ministerul Educaţiei şi Ministerul de Externe din Moldova luate împreună...
R.V. În fiecare glumă e un pic de glumă – şi restul e adevăr...Ci dacă e să vorbim mai serios, numărul de proiecte şi programe lansate şi relizate de voluntarii de la ONG-urile din Reţeaua OMCT, fără a fi susţinuţi financiar măcar o singură dată pe măsura proiectului, este dovada că lumea spune adevărul.
M.V. Deseori păşeşti...peste Prut... Cum te-au primit poeţii şi cititorii din ţară?
R.V.Cred că am cheltuit nu o singură avere doar pentru transportul care se scumpeşte de la o zi la alta, atât de des am mers în România în perioada 1996-2006, timp în care fiul a învăţat din clasa a VI la Liceul „Jean Monnet”, apoi la facultate, şi, să fiu mai des cu el, am făcut şi eu doctorantura...Trei ani la rând !997-1999 am făcut la Bucureşti Festivalul-Concurs Internaţional „Micul Prinţ”...Ca poet nu m-am împins, căci listele „acceptate” la Chişinău, anume cu aceleaşi nume, au fost „impuse” şi cititorului din dreapta Prutului, şi eu, care nu sunt în nici o grupare, în nici o gaşcă – nu m-am băgat... Dar cu multă căldură îmi amintesc întâlnirile pe care le-am avut cu cititorii din Bucureşti, judeţul Buzău, Petroşani... A fost ceva fantastic...Lumea citea cărţile mele cu grafie chirilică şi erau bucuroşi să descopere o poezie care nu era suptă din deget, ci cuprindea într-o strofă o lume întregă.
M.V.Poate e timpul, dragă Renata, să te cunoască şi cititorul din România mai bine?
R.V. Ai dreptate... Anii fug... Am multe poeme care ar fi bine sa fie cunoascute şi de cititorul din România, şi din Franţa, şi din alte ţări...De ce nu? Or, ca reprezentant activ al Societăţii Civile sunt bine cunoscută în multe ţări din Europa, si nu numai...
M.V. E timpul să fie cunoscut şi poetul...
R.V.Mersi.
M.V. Dar nu pot sa plec in Romania fara o carte de poeme a Renatei Verejanu...
As dori ultimele noua carti aparute in trei volume...si cu un autograf...
Autograful: „Doar cititotul ma poate face renumita...”
R.Verejanu. Ştii, posibil eu trăiesc în altă lume decât cea de care îmi vorbeşti... Eu nu am simţit că limba pe care o vorbesc „este tot mai moldovenească”. Eu, fondatorul Revistei „Micul Prinţ” (prima revistă din Europa de cultură pentru copii şi tineret, editată de copii şi tineri), editez de 15 ani cea mai frumoasă publicaţie în limba română şi engleză, şi, ştiu că pe an ce trece copiii din R.Moldova vorbesc tot mai frumos româneşte, cunosc tot mai profund şi multe alte limbi... Că un oarecare ziarist sau demnitar născocesc etichete, dezbateri puierile - demult nu mă mai interesează. Acum, când peste 50 procente din populaţia aptă de muncă se află în diverse ţări, şi populaţia R.Moldova devine populaţia care cunoaşte cele mai multe limbi la o mie de locuitori, nu limba vorbită e problema. Ca lider al Societăţii Civile – confirm că sunt multe alte probleme care intimideaza cetatenii: drepturile omului, corupţia, sărăcia, crima organizată e problema problemelor. Cu limba vorbită s-a speculat în anii 1985-1995... Pe umerii „limbii materne”, „limbii de stat” etc. unii au devenit miliardari peste noapte, alţii au devenit „eroi naţionali”, alţii cel puţin miniştri pentru un sezon, cei mai „deştepţi” au devenit parlamentari şi stau în Parlament deja peste 8-12 ani... Acum nimeni nu mai poate fi ademenit cu bumbonica...şi polemici despre limbă.
M.V. Renata, ai publicat destule cărţi... Care a fost cea mai iubită carte... Cât te bucură o carte publicată?
R.V. Dacă e să confirmăm că poetul toată viaţa îşi scrie o carte – accept că am publicat ”destule”... Da, am publicat prin 1977-1980 primele cărţi la Chişinău şi la Moscova, unde am făcut studii la cea mai democratică instituţie de învăţământ – Institutul de Literaură „Maxim Gorki”. La finele lui octombrie 2007, la Serata de creaţie de la Uniunea scriitorilor, criticul literar Ion Ciocanu (mulţi ani fost redactor la Editura „Hiperion”, unica editură unde puteai la acel timp să publici o carte) a destăinuit cum au fost editate cărţile Renataei Verejanu: „o pagină se lăsa şi două erau tăiate”... Mi-a fost hăcuită fiecare carte cum ai hăcui o varză... Devenind directorul editurii odată cu perestroica, Ion Ciocanu decide să editeze cinci cărţi de poeme ale Renatei Verejanu într-un singur volum, aproape antologic (din păcate, peste zece ani de la prezentarea cărţilor la editură, şi, cu grafie chirilică), pe care l-am numit „Ofrandă omeniei”. După apăriţia acelui volum mi-am citit versurile ca pe nişte poeme străine, şi am văzut un poet bun, care merită respect. Criticii nu se îngesuiau cu laudele, dar nu mă mai interesa părere a nici unui critic, căci îşi spusese cuvântul timpul. După ce zeci de ani cărţile mele au fost reţinute de cenzura politică, după apăriţia acelui volum, alţi zeci de ani au fost reţinute de cenzura economică... Şi iată că anul trecut am făcut un efort financiar nemaipomenit şi am editat nouă cărţi de poeme în trei volume, în culorile tricolorului,deja în propria mea colecţie, care se numeşte „Ofrandă omeniei”.
Şi pentru prima dată mi-am permis să particip cu aceste trei volume noi la Salonul Internaţional de Carte de la Biblioteca Naţională de la Chişinău, unde am şi obţinut un premiu.
M.V. Revista „Micul Prinţ” are 15 ani... În aceşti ani ce ai oferit copiilor pe care „Micul Prinţ” care i-a făcut să fie copii?
R.V. Aş dori să concretizez că e vorba de doua mari programe cu acelaşi nume – Revista „Micul Prinţ”, care în 2007 şi-a sărbătorit aniversarea de 15 ani... şi Festivalul-Concurs Internaţional „Micul Prinţ”, a 15 ediţie a cărui se va desfăşura în 2008... Căutând în ţările din Europa de Est copii talentaţi pentru Colegiul de Redacţie Internţional al Revistei „Micul Prinţ”, aşa a luat naştere un original dialog dintre culturi şi popoare, un concurs care până în prezent a descoperit şi promovat la nivel local, naţional şi internaţional peste 50000 de tinere talente de pe toate contenentele. Aceste două programe au şi stat la temelia creerii Organizaţiei Mondiale a Copiilor Talentaţi (primul ONG internaţional cu cartierul general în R.Moldova şi statut participativ la Consiliul Europei).
M.V.Ce oferă acest statut?
R.V. ONG-urile, cu statut participativ la Consiliul Europei, reunite în Conferinţa ONG-uilor, constituie cel de-al patrulea organ de conducere al Consiliului Europei. Suntem invitaţi la reuniunile Consiliului Europei şi la Adunările Parlamentare de la Strasbourg. Lucru foarte important pentru societatea civilă din R.Moldova. Apropo, până în prezent am creat peste 40 de ONG-uri de nivel local, naţional şi internaţional în R.Moldova şi alte ţări. Copiii şi tinerii noştri pot fi un bun exemplu pentru toată Europa de dedare şi muncă neremunerată de voluntariat...
M.V.Un coleg de breaslă, să revin la Serata ta de Creaţie, dedicată Aniversării de 40 de ani de creaţie, a spus că Renata Verejanu a înlocuit Ministerul Culturii, Ministerul Educaţiei şi Ministerul de Externe din Moldova luate împreună...
R.V. În fiecare glumă e un pic de glumă – şi restul e adevăr...Ci dacă e să vorbim mai serios, numărul de proiecte şi programe lansate şi relizate de voluntarii de la ONG-urile din Reţeaua OMCT, fără a fi susţinuţi financiar măcar o singură dată pe măsura proiectului, este dovada că lumea spune adevărul.
M.V. Deseori păşeşti...peste Prut... Cum te-au primit poeţii şi cititorii din ţară?
R.V.Cred că am cheltuit nu o singură avere doar pentru transportul care se scumpeşte de la o zi la alta, atât de des am mers în România în perioada 1996-2006, timp în care fiul a învăţat din clasa a VI la Liceul „Jean Monnet”, apoi la facultate, şi, să fiu mai des cu el, am făcut şi eu doctorantura...Trei ani la rând !997-1999 am făcut la Bucureşti Festivalul-Concurs Internaţional „Micul Prinţ”...Ca poet nu m-am împins, căci listele „acceptate” la Chişinău, anume cu aceleaşi nume, au fost „impuse” şi cititorului din dreapta Prutului, şi eu, care nu sunt în nici o grupare, în nici o gaşcă – nu m-am băgat... Dar cu multă căldură îmi amintesc întâlnirile pe care le-am avut cu cititorii din Bucureşti, judeţul Buzău, Petroşani... A fost ceva fantastic...Lumea citea cărţile mele cu grafie chirilică şi erau bucuroşi să descopere o poezie care nu era suptă din deget, ci cuprindea într-o strofă o lume întregă.
M.V.Poate e timpul, dragă Renata, să te cunoască şi cititorul din România mai bine?
R.V. Ai dreptate... Anii fug... Am multe poeme care ar fi bine sa fie cunoascute şi de cititorul din România, şi din Franţa, şi din alte ţări...De ce nu? Or, ca reprezentant activ al Societăţii Civile sunt bine cunoscută în multe ţări din Europa, si nu numai...
M.V. E timpul să fie cunoscut şi poetul...
R.V.Mersi.
M.V. Dar nu pot sa plec in Romania fara o carte de poeme a Renatei Verejanu...
As dori ultimele noua carti aparute in trei volume...si cu un autograf...
Autograful: „Doar cititotul ma poate face renumita...”
marți, 6 noiembrie 2007
vineri, 2 noiembrie 2007
Poveste
O, nemurire de morminte unde loc eu n-am avut -
Faţa nopţii mă ascunde sub obrazul ei tăcut.
Trec bărbaţi nespus de tineri,
cum trec veacuri date-n spic:
îmi îndrept spinarea-n timpul către care mă ridic.
Submarin de-i demnitatea, o aştept la mal de ani:
Se va răspândi în lume, izbăvindu-ne de duşmani.
Ruşinându-se de valuri, se izbeşte largu-n mine:
Simt Atlanticul cum stoarce din statura mea ruine.
Zâmbet-mândru se avântă şi se smulge din adânc:
Stă mulţimea între zile pân-ce soarta îmi mănânc.
Până ce ajung la omul despre care trece-o veste
Că mi-i sprijin,
că mi-i cântec...
dar îmi e numai poveste.
9.08.82
Faţa nopţii mă ascunde sub obrazul ei tăcut.
Trec bărbaţi nespus de tineri,
cum trec veacuri date-n spic:
îmi îndrept spinarea-n timpul către care mă ridic.
Submarin de-i demnitatea, o aştept la mal de ani:
Se va răspândi în lume, izbăvindu-ne de duşmani.
Ruşinându-se de valuri, se izbeşte largu-n mine:
Simt Atlanticul cum stoarce din statura mea ruine.
Zâmbet-mândru se avântă şi se smulge din adânc:
Stă mulţimea între zile pân-ce soarta îmi mănânc.
Până ce ajung la omul despre care trece-o veste
Că mi-i sprijin,
că mi-i cântec...
dar îmi e numai poveste.
9.08.82
joi, 1 noiembrie 2007
umbrela pentru toti
Ploua cu tristetea oamenilor simpli din Romania, din Rusia, din Franta,
din R.Moldova... Si eu duc cu mine o umbrela foarte mare...
Un mare demnitar se opreste in calea mea, si intreaba:
cate persoane pot incapea sub asa umbrela mare?
- Toti barbatii din Chisinau care in aceasta clipa nu au umbrela...- il las sa mediteze, sa socoata, iara eu fug...
Fug la OMCT...Pregatim numarul jubiliar al Ziarului "Copiii Europei" si
a suplimentului "Cluburile Consiliului Europei"....
10 ani editez eu cu fiul unicul ziar transfrontalier pentru copii si tineret care se lupta cu coruptia... Deja stiti ca editam si cea mai frumoasa revista de cultura pentru copii si tineret - revista "Micul Print" (nu are nimic in comun cu nuvela "Le pettit prince", precum ziarul "Adevarul" (de la Bucuresti) nu are ninic in comun cu Ziarul "PRAVDA" (de la Moscova)...
Dar las totul balta si fug la filmarile emisiunii "Cazino Muzical",
si mai ademenesc cateva voci bune...
Alexa in duet cu Doibani lanseaza un cantec fantastic...
Peste 3 ore de filmari, schimb doua vorbe cu Silvica, si revin la munca...
din R.Moldova... Si eu duc cu mine o umbrela foarte mare...
Un mare demnitar se opreste in calea mea, si intreaba:
cate persoane pot incapea sub asa umbrela mare?
- Toti barbatii din Chisinau care in aceasta clipa nu au umbrela...- il las sa mediteze, sa socoata, iara eu fug...
Fug la OMCT...Pregatim numarul jubiliar al Ziarului "Copiii Europei" si
a suplimentului "Cluburile Consiliului Europei"....
10 ani editez eu cu fiul unicul ziar transfrontalier pentru copii si tineret care se lupta cu coruptia... Deja stiti ca editam si cea mai frumoasa revista de cultura pentru copii si tineret - revista "Micul Print" (nu are nimic in comun cu nuvela "Le pettit prince", precum ziarul "Adevarul" (de la Bucuresti) nu are ninic in comun cu Ziarul "PRAVDA" (de la Moscova)...
Dar las totul balta si fug la filmarile emisiunii "Cazino Muzical",
si mai ademenesc cateva voci bune...
Alexa in duet cu Doibani lanseaza un cantec fantastic...
Peste 3 ore de filmari, schimb doua vorbe cu Silvica, si revin la munca...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)