vineri, 22 mai 2015

Poetul metaforei în flăcări


 



Proptele

Bucuria mea nu e minge să jucaţi cu ea polo
Când poarta adversară e un hămăit de câine.
Păcat că n-aţi ajuns cu gândul până acolo
Unde tineri veşnic veţi putea rămâne.
Aş vrea, totuşi, să ştiu, câte procente
De omenie în sânge aveţi?
Hohotind a noapte, n-o să vă ierte
Tufele doldora de săgeţi.
N-o să vă desființeze definitiv
Cel deprins să aibă proptele –
O să vă înalțe la modul superlativ
Să-i fie mai comod şi lui cu ele.
Probabil, şi-au inventat proptele din spini
Când cerul era dus departe de înălţime.
Ochii, neînsetaţi de un cuvânt senin,
Nu se dezmeticesc în mulţime...


1981


Cronicar



miercuri, 6 mai 2015

Liderul Societăţii Civile din nou pe baricade

























Renata Verejanu mai și azi pe baricade,
dar numai în numele neamului,
și nu în interesul cuiva...



CHIŞINĂU, MOLDOVA,

sâmbătă, 18 aprilie 2015

RENATA VEREJANU, OPERE ALESE




















Au văzut lumina tiparului OPERE ALESE de Renata Verejanu, volumul I şi II.
La felicitările noastre, Renata Verejanu,
poetul  Generaţiei Dintre Secole, a răspuns:
"Ce să zic? Sper să ajung să editez cele 99 de volume
de OPERE ALESE, adică să scriu câte mi-au mai rămas
din cele câteva sute de cărţi ce vor constitui cele 99 de volume...
Mulţumesc, Doamne, că mă susţii cu inspiraţie şi optimism,
indiferent ce vânturi bat şi indiferent de unde şi încotro...
Nu mi-a schimbat calea nici o furtună, nici un uragan...
Mulţumesc, Doamne Dumnezeul meu, 
şi vouă, părinţii mei, care mă priviţi din ceruri..."

Cronicar

luni, 16 martie 2015

Revista Micul Prinţ, martie 2015















REVISTA MICUL PRINŢ, 
martie 2015

în poză: participanţii la ediţia a II
a Festivalului Internaţional de Poezie,
etapa sec.Rîşcani, mun.Chişinău,
Biblioteca A.Donici.



vineri, 27 februarie 2015

Mărțișoarele Renatei Verejanu pentru cititorii adevărați...












Eu dintr-un vis în altul
aş trece nopţi întregi…
*
Eu te iubesc atât –
cât fulgerul îmi locuieşte-n cânt
*
Poţi colora amurgul - fii pe pace,
răsărit nu se va face
*
Ţi-i zâmbetul văzduh de primăvară...

*
Eu capul meu nu-l pun  pe umerii oricui
*
Abia când te urăsc - tu mă seduci
*
Dorul e singurul drum pe viaţa lui stăpân
*
Admir portretul zilei în care n-am trăit

P.S. Din cartea ”În lumea Renatei Verejanu. Maxime și cugetări

Maxime și cugetări selectate din poezia scrisă în anii 1969-1989...


miercuri, 18 februarie 2015

Acasă la poeta Renata Verejanu















În lumea Renatei Verejanu...


MOMENT POETIC. RENATA VEREJANU 
 poeme scrise în anii 1979-1982 şi prezentate 
editurii statului (unica! editură unde se putea edita un poet) 
reţinute un deceniu...
Redescoperind poezia Renatei Verejanu...


CRONICAR

sâmbătă, 7 februarie 2015

Festival Internaţional de Poezie dedicat Aniversării de 70 de ani ai UNESCO











În ANUL LUMINII, anunţat de ONU,
 autorii şi realizatorii 
 Festivalului Internaţional de Poezie - Renata Verejanu 
au decis să dedice ediţia a II 
acestui important eveniment cultural -
Aniversării de 70 de ani ai UNESCO, 
activitatea cărei poeta o promovează 
 de un sfert de veac. 


CRONICAR

miercuri, 21 ianuarie 2015

Ce mai faci, dragă Renata?














Întâlnindu-mă întâmplător prin anii "80 ai secololui trecut,
în preajma Grădinii lui Ştefan cel Mare şi Sfânt,
cu Grigore Vieru, marele poet mă întrebă:  
- Ce mai faci, dragă Renata?
- IUBESC... - a fost răspunsul, scurt şi foarte clar. 
- În sfârşit am întâlnit Omul care face în viaţă ceea ce trebuie să facă... - 
zise Vieru, oprit din fuga sa spre nemurire, şi îmbrăţişându-mă ca un părinte...

Din volumul "Generaţia Dintre Secole"

CRONICAR

miercuri, 14 ianuarie 2015

Ei și acum se tem de Eminescu

E puțin să-l admirăm


EMINESCU...
E PUȚIN SĂ-L ADMIRĂM!
Acest preludiu
În flăcări dezgolite de scrum și întuneric,
Reținut pe-o clipă
Pe marginea râpei ce duce-n oricine,
și răbdător oricum în crivățul credinței,
hoinărind chiar și-n deprinderea de a fi:
un arbore de-a fi,
încuibat cu roada în ochii noștri,
un vânt imens de solitar ce e
râvnind clamoarea inimii senine,
un larg de a fi
menit de a prevesti și gândul cel distrat,
un zid de a fi, dăinuind fiecare visare...
EMINESCU...
E PUȚIN SĂ-L NĂSCOCIM!
E o necesitate a acestui popor,
E o întâmplare a acestei vieți
Cu obiceiuri magnifice,
Până în sine însăși încordate;
E un adevăr al destinelor deprinse
Cu frumuseți înrădăcinate și suferinți.
EMINESCU...
E PUȚIN SĂ-L AVEM!
Acest nume erupt din unica înflorire a bucuriei
Ar trebui păstrat însăși în propria soartă

1980

din ”OFRANDA OMENIEI„
volumul reținut un deceniu


















Poemul a fost publicat azi în
REVISTA BOEMA, ianuarie 2015


CRONICAR

sâmbătă, 3 ianuarie 2015

Noroc, Anul 2015


Vă invit la lectură chiar din primele zile ale lui 2015...
La Mulţi Ani, prieteni,
La Mulţi Ani, dragi cititori,
La Mulţi Ani, contemporanii mei...