Am descoperit întâmplător un interviu de acum 10 ani, publicat în Revista „BOEM@”, Galați, România...
Renata Verejanu, poeta integrată frumos
în cultura europeană
(Lilia MANOLE în dialog cu poeta Renata VEREJANU)
E un mare noroc să revii la creația poetică, educațională,
culturală, editorială a poetului și omului de cultură Renata Verejanu… Personal
am revenit în noiembrie 2014, amintindu-mi primele poezii ale poetei pe care
prin anii ‘80 ai secolului trecut nu le citeam, le savuram. Astăzi Renata
Verejanu, este o poetă integrată frumos în cultura europeană, cu un destin de
excepție, unic între colegii de breaslă, prin toată activitatea care provoacă
foarte multă bucurie și insuflă speranță. Chiar dacă aici, acasă, numele ei era
ținut ascuns sub zeci de peceți, omul de cultură de un sfert de veac e cunoscut
și la Consiliul Europei (Strasbourg), și la UNESCO (Paris) și în toată Europa…
Cu lansarea în 1988 a Cenaclului ”Grai Matern”, poeta luptătoare este pe linia
întâi a renașterii naționale și a procesului democratic, se află pe cele mai
importante scene ale culturii naționale și internaționale, lansând anual nu
câte o carte, ci câteva volume…
Lilia Manole: Onorată poetă, cum e să trăiești printre ”ciudații” ce dețin puterea și miliardele lor acaparate atât de obraznic?
Renata Verejanu: Accept și susțin că e necesar să revii la oamenii dragi, la cărțile dragi, la tot ce odată ți-a răscolit sufletul, te-a inspirat, te-a înălțat. Am și eu nume de oameni, cărți, locuri la care revin deseori, chiar dacă mai des doar cu gândul. Deși părinții și trei frați ca niște brazi sunt plecați la ceruri, dorul de baștină mă duce zilnic la cele șapte coline înalte și demne care țin sus, deasupra Nistrului, un sat de gospodari din nordul Moldovei… Integrarea în cultura europeană pentru un om de cultură din Moldova e foarte complicată. Cum se poate integra un scriitor care nu e editat de peste douăzeci de ani? Și m-am văzutnevoită să iau și locul editorului propriului destin.
L.M.: Și de la copilărie, cum ajungem la talent, artă, cultură, recunoștință? Cum poetul și omul/cetățeanul a ajuns a fi „Om Emerit al Republicii Moldova”? Cum, în asemenea condiții vitrege, Renata Verejanu a putut străbate o cale sigură spre lumea ei dintotdeauna - Poezia? Cum a luat naștere Festivalul Internațional de Poezie “Renata Verejanu”?
R.V.: Concepția mea filosofică este: omul e fapta sa. Cea mai frumoasă faptă e munca. Cine o deprinde din fragedă copilărie, e om fericit. Munca cea creativă e mai mult decât dragostea. Sau poate că e o fațetă a dragostei… cred, a dragostei de viață. A primi satisfacție de la muncile pe care le faci - e o mare fericire. E un leac chiar. Cel care e plin de dragoste de viață, de om, de muncă, dornic de a crea frumosul, binele – e înzestrat de Providență cu multe talente adevărate, nu presupuse. Omul talentat e un patrimoniu nu doar al neamului său, nu doar al timpului său… Eu am tapisat timpul prin care trec cu frumoase proiecte pe care mi le dăruia sufletul plin de Dumnezeu, proiecte în sens de evenimente literare, educaționale, culturale, editoriale, sociale… evenimente inedite pentru copii, adolescenți, tineri, pentru toate vârstele… Nu am cerut nimic în schimb - în clipa când implementam proiectul, plăcerea era de partea mea… Aș fi fost bucuroasă dacă proiectul implica un singur om, dar când numărul tinerelor talente a trecut de treizeci de mii…
L.M.: Dar modestia dvs. nu a fost înțeleasă. Unii colegi au adunat în acest timp toate distincțiile posibile… Pensii speciale. Iară unul e ”cetățean de onoare” în peste 50 de localități de peste Prut!
R.V.: Poate că nu sunt oameni de cultură, ci colecționari de distincții? Pentru mine, numele de Poet e o frumoasă distincție a destinului… A fi Poet e o bucurie aparte. După un sfert de veac de activitate rodnică îți închipui câtă energie pozitivă curge spre mine din toate părțile, pe unde trăiesc talentele lansate și promovate prin proiectele mele: de la Los Angeles până la Ulan Bator, de la Ecaterinburg până la Paris, de la Finlanda până la Argentina, Peru, Egipt, Australia, Coreea de Sud… și toate statele europene… în cazul celui mai recent proiect, a cărei protagonistă sunt…
L.M.: …și totuși, poeta a fost
marginalizată, mai mult, au existat mai multe atentate la securitatea dvs.
personală și a familiei dvs….
R.V.: Dumnezeu le vede pe toate…
L.M.: Poate că se cerea o
ripostă?
R.V.: Am dat-o: am permis
Senatului Academiei Europene a Societății Civile să desfășoare Festivalul
Internațional de Poezie “Renata Verejanu”. Odată ce a fost anunțat proiectul,
mi-am pierdut ”prietenii”… Îndată ce depistezi cine și ce este - riști să fii
singur.
L.M.: Un talent autentic totdeauna a fost singur cumva… Și totodată
nu singur: e cu gândurile sale, cu ideile sale, cu cititorii săi… cu lumea
care-l prețuiește…
R.V.: Anume în această
singurătate frumoasă am simțit în mine o putere creatoare nestăvilită… și o susținere
permanentă din partea acestei puteri… După cea mai lungă noapte a lui 1988,
când am creat originala mișcare a oamenilor de creație - Cenaclul ”Grai Matern”
- am descoperit cât sunt de curajoasă și cât de mult țin la neamul meu… Peste
ani aveam să descopăr că cetățenii blagorodnici, patrioții, nu sunt la modă
într-o societate înrobită.
L.M.: Aș dori să ne oprim un pic la proiectul literar-artistic al Academiei Europene a Societății Civile, la Festivalul Internațional de Poezie “Renata Verejanu”, care a devenit un punct de întâlnire al valorilor literare din diferite spații de pe mapamond. Fiind protagonista acestui proiect, ne puteți destăinui cum de mica echipă de la Academia ESC a reușit chiar de la primele ediții să adune lumea poeziei acasă la Renata Verejanu, adică, aici, la Chișinău?
R.V.: Spre deosebire de
structurile ONG-iste pe hârtie, societatea civilă cu adevărat liberă și
independentă face minuni doar pe muncă de voluntariat. Fără multă publicitate,
liderii Academiei Europene a Societății Civile au lansat proiecte foarte
originale: de la Conferința Transfrontalieră a Tinerilor (desfășurată în
ultimii 12 ani în parteneriat cu cele mai de prestigiu universități din
Moldova, România, Ucraina)… la monitorizarea alegerilor de toate nivelurile și
până la zeci de proiecte de durată. Și iată Festivalul Internațional de Poezie…
Un proiect care place la toată lumea creatoare de frumos, un proiect pentru
întreg spațiul limbii române, un proiect care se deosebește totalmente de
festivalurile de până la și de după acest festival. Eu, fiind protagonista
acestui Festival Internațional de Poezie, sunt invitată nu doar la Spectacolul
de Gală și Decernarea Premiilor, ci și la multe din etapele locale, raionale,
regionale, municipale… deoarece Festivalul se desfășoară pe parcursul a
jumătate de an… Evident că sunt cointeresată ca festivalul să se realizeze cu
succes, uneori pot avea și emoții deosebite, mai ales la etapele raionale care
se transformă în sărbători grandioase ale Poeziei, la care participă 30-40 localități,
cum au fost etapele raionale de la Ocnița, Cahul, Rezina, Căușeni, Drochia,
Bălți, Chișinău…
L.M.: Secvențele și reportajele foto și video ale festivalului ne-au uimit cât de frumos s-au desfășurat aceste etape prin toată Moldova… Multă lume vă percepe drept un mentor al acestor înălțări culturale, care se desfășoară în centrele de cultură, unde sunt selectați participanții, la fața locului. Dar cum se procedează cu poeții, declamatorii, eseiștii, compozitorii și traducătorii de peste frontierele Moldovei?
R.V.: Participanții din diferite țări expediază materialele online. Mica echipă de doctoranzi are mult de lucru. Referitor la membrii Juriului Internațional, cunoscând lumea scriitoricească destul de bine, e normal că sugerez și eu un nume al unei sau altei personalități, care aș dori să facă parte din acest proiect literar-cultural. Echipa uneori mă susține, alteori - nu.
L.M.: Internetul e o sursă
excelentă de comunicare. Membrii Juriului Internațional, înclin să cred, sunt
pe cât se poate de obiectivi, doar că lumea scriitoricească nu dispune de
avioane la scară, și nu toți au posibilitatea să vină la Chișinău, la Spectacolul
de Gală și Decernarea Premiilor. Care sunt greutățile pe care le întâmpină un
Festival realizat doar pe muncă de voluntariat, fără a fi susținut financiar de
”statul capturat”, vorba Secretarului General al Consiliului Europei.
R.V.: Știi, recent, la intrare
în oficiu am fost ”prinsă” de o doamnă care îmi zise: ”D-na Verejanu, am venit
să-mi dai lista de sponsori, și eu vreau să fac un festival”. Surâzând, fără să
o întreb cine este și de unde a căzut în calea mea, i-am răspuns: ”Scrieți:
Renata Verejanu”. Ea m-a privit neîncrezătoare, și eu am privit femeia
îmbrăcată în câteva mii de euro, care a coborât dintr-o limuzină de sute mii de
euro, și am întrebat-o: ”Cum se întâmplă că noi, intelectualii, cu un venit de
cincizeci de euro pe lună, trăim așa de frumos de parcă am fi milionari, și
voi, cu milioane și miliarde de euro (furate) trăiți ca niște cerșetori?!”
L.M.: Mulțimea de proiecte
create și implementate de dvs. provoacă admirație. Cum să nu te admire o lume?
R.V.: Nu să te admiri mai întâi, să te prețuiești tu însuți - e cu mult mai mult. Această recunoaștere a propriilor competențe - îți dublează talentele, hărnicia, omenia, bunăvoința, dragostea de oameni și viață… În asemenea stare omul de creație nu poate trăda, invidia. El crează frumosul nu atât pentru sine, cât pentru alții.
L.M.: Luciditatea pe care o
enunțați și în poemele dvs. se bazează pe un puternic accent moral. Ați luptat
și luptați împotriva a tot ce înseamnă lașitate, trădare, lipsă de educație… De
o viață munciți pentru valorile acestui neam. Care ar fi la ora actuală
îndemnul poetei Renata Verejanu către tânăra generație? Vă întreb, pentru că
ați reușit prin eforturi civice, morale, educaționale și de drept să deveniți
un poet universal. Drumul a fost anevoios, dar am sesizat din biografia dvs.
ideea că sunteți un om care luptă perpetuu.
R.V.: Invit toată lumea care creează, indiferent de domeniu, să-și ocrotească talentul și să nu se lase intimidată, oricât de puternică și periculoasă ar fi presiunea asupra fiecărui creator.
L.M.: Poetul Nichita Stănescu,
poezia căruia este de multe ori tangențială cu lumea dvs., scria: Să punem
șapte coroane nu pe capul poetului, ci pe verbul versului. Definită “poeta
metaforei în flăcări”, ați simțit cu certitudine verbalizarea poeziei pe
care o scrieți, creând în ea un atare cadru lumesc, deprins din diferite
perioade ale vieții și ați creat de minune o capodoperă. Ați intuit că veți
atinge astfel de dimensiuni, care rămân pentru majoritatea doar ipotetice?
R.V.: Eminescu – Blaga - Stănescu… e acea cărăruie pe care am
căutat să fiu nu întâmplător, ci prin munca mea zi de zi, prin realizarea
darului/harului dat de puterea divină… Uneori puterea ideologică intimidează
Omul de creație până în ziua când acesta, conștient sau inconștient, descoperă
puterea creatoare de care dispune. În clipa când se descoperă pe sine –
scriitorul (poetul, prozatorul, dramaturgul, eseistul) nu luptă cu puterea
ideologică, o ignoră. Creatorul adevărat detestă nu doar bârfele, ci și
bârfitorii. O personalitate nu dispune de cuvinte jignitoare. Pe când un
manipulator se poate năpusti asupra unui sau altui scriitor cu atâta răutate,
de parcă ar dori să-l sfâșie, să-l înghită, astfel dezgolindu-și invidia și
nimicnicia. Până la apariția editorială a antologiei Ofrandă omeniei (1989)
manipulatorii regimului totalitar au lovit în mine atâta, că n-ar fi rezistat
nicio cetate a lui Ștefan cel Mare și Sfânt. Apoi, reținându-mi manuscrisele,
amuțiseră un sfert de veac, timp în care eu am scris și am scris. Acum, când am
dat riposta, editând în ultimii zece ani peste cincizeci de volume, din 2015
începând și editarea primele volume de OPERE ALESE, când Festivalului
Internațional de Poezie adună lume de peste tot, devenind o tradiție, - se
găsește un manipulator, parcă azi trezit, și, neavând puterea să înfrunte
verbele și metaforele despre care dumitale zici, se întoarce în timpul
regimului totalitar, caută o frază cu care mi-a biciuit cărțulia de debut
(1979), și cu această bârfă începe să laude o colegă, plecată deja în lumea
celor veșnice. Ce aș fi putut să-i zic unui manipulator al regimului totalitar,
trecut în slujba regimului oligarhic? Ce mi-a venit, în clipa când întâmplător
l-am întâlnit: ”Zadarnic încercați să mă certați cu morții”. Am surâs, și în
aceeași seară am scris un poem cu acest nume, acum e un titlu de carte:
”Zadarnic încercați să mă certați cu morții”.
L.M.: Onorată poetă, mă închin
forței dvs. poetice și civice, sacrificiului adus culturii, poeziei, artei,
renașterii naționale și spirituale. Eram studentă când ați organizat Cenaclul
”Grai Matern”. Acum UN SFERT DE VEAC, în martie 1991, sărbătorirea pentru prima
dată a Zilei Unirii, și încă în Piața Marii Adunări Naționale, m-a bucurat
nespus… Văd și azi cum plutesc pletele blonde ale poetei Renata Verejanu,
prinsă în Hora Unirii, și neînfricata poetă îndemnând pe câte cineva dintre cei
care stăteau pe margine, prinși de frică, să se prindă în Horă… Or, URSS încă era,
și mulți nici nu-și imaginau să nu mai fie. Cenaclul ”Grai Matern”, fondat și
condus de dvs., atât de prezent și azi în viața tinerei generații, ce a fost,
ce este?
R.V.: O primă structură a Societății Civile din Moldova, unică și modernă ca și toate celelalte zeci și zeci de structuri pe care le-am creat spre a promova un stat de drept, o mass-media liberă, o cultură descătușată, un nou fel de educație a tinerei generații care să-și cunoască istoria și adevăratele valori… Aceste structuri constituie în prezent o rețea de ONG-uri cu adevărat libere și independente: Rețeaua OMCT, un edificiu spiritual unic în spațiul românesc. Da, toate au pornit de la Cenaclul ”Grai Matern”.
L.M.: Cu Doamne ajută!
Revista BOEM@, Galați, 2016
https://www.edituraboema.ro/boema/reviste/Boema083084085.pdf
