.jpg)
.jpg)
Antologia Pascală (2026) a reunit peste 30 oameni de creație din diferite țări,
(Canada, Italia, Elveția, Germania, România, Republica Moldova...) -
toți membri ai Uniunii Internaționale a Oamenilor de Creație,
în acest frumos volum, editat în preajma Sf.Paști
la Chișinău, ediția originală, apoi o ediție în Canada,
cu numele Prieteni, să luăm lumină.
E o carte unică nu doar în Republica Moldova.
Întâmplător am dat de un material despre Festivalul de Poezie, ediția din 2020, din timpul pandemiei, unicul eveniment cultural desfășurat în acel an în Moldova
Nr. 1/2021 www.casadecreatie.md
Participanţii la
Spectacolul de Gală și Decernarea Premiilor ediţiei a VII-a a Festivalului
Internaţional de Poezie „Renata Verejanu” aveau să inunde reţelele de
socializare pentru toată luna septembrie cu sute de felicitări și imagini de la
acest original și nespus de descătușat eveniment literar-cultural-educaţional
de o înaltă moralitate, lumea apreciind-ul ca: „Cel mai important eveniment
cultural din anul 2020” (poetul Victor Ciobanu), „Evenimentul care m-a
marcat pentru toată viaţa” (Natalia Mazâlu Miron, de la Varatuic, Râșcani),
„Vreau să-mi exprim recunoștinţa și admiraţia pentru faptele Distinsei
Doamne Poete Renata Verejanu, protagonista și sufletul evenimentului, dacă
ţinem cont de timpuri, sunt fapte eroice, care rămân înveșnicite în memoria
multor contemporani, de aici, din Moldova, baștina poetei, dar și a
cetăţenilor altor ţări și popoare, pe care doar mărinimosul om de creaţie știe
să-i reunească la Chișinău. Scriitoarea merită consideraţia supremă”,
(printre multe laude, spuse Veronica Simionică Hasnaș, de la Bălţi). „Am
urmărit în direct transmisiunea. Am participat emoţional la cote maxime. Îmi
pare nespus de râu că nu am putut fi acolo, pe Aleea Clasicilor, dar vom găsi
noi o cale să ajungem, chiar dacă vor căuta să ne oprească! Ce mi-a plăcut?
Totul. Noi vă mulţumim pentru tot și rămânem cu inima alături de voi!”, scrise
Gabriel Todica, artistul plastic caricaturist de la Fălticeni, Suceava
(România).
Și multe alte epitete și
cuvinte frumoase, pe care sărbătoarea poeziei le merita pe deplin, au împânzit
frumos Internetul și au răsunat pe Aleea Clasicilor Literaturii Române, și Eminescu 9în monumentul de-alături) le veghea pe
toate din ceruri, posibil, fiind bucuros și mândru de urmașii săi.
…Or, până a începe
ceremonia de decernare, echipa care pregătea evenimentul, patru voluntari de la
Academia Europeană a Societăţii Civile (autorul și realizatorul proiectului) și
Uniunea Internaţională a Oamenilor de Creaţie (printre care și subsemnata),
fiind răspunzătoare de desfășurarea aceatei ediții, toţi eram cuprinși de mari emoţii, or, nu
mai era ziua de ieri plină de soare și căldură, ci era o zi rece, cu cerul
năvălit de nori gata să plouă, în timp ce se aduceau și se plasau deja scaune
pentru invitaţi, aparatura pentru sonorizare, aparatura de filmare, deosebite
și unice diplomele, medaliile, trofeele, antologia festivalului — tot și toţi
fiind sub cerul liber și ce aveam să facem dacă năvălea o ploaie torenţială… Și
mai persistau neliniștile pandemiei și o mare grijă, răspundere de a fi toate
la cel mai înalt nivel organizatoric și artistic. Dar toate aceste neliniști au
durat până doamna Mariana Bahnaru, artista poporului, prezentatoarea
spectacolului, anunţă deschiderea evenimentului…
Desfășurat la 4 septembrie 2020, în premieră pe Aleea Clasicilor
Literaturii Române din Grădina Publică „Ștefan cel Mare și Sfânt”, cu un număr
restrâns de invitaţi prezenţi, doar învingătorii din Republica Moldova a
acestei ediţii a festivalului, ci cu sute de participanţi online — Spectacolul
de Gală și Decernarea Premiilor a avut un mare răsunet, fiind transmis online
în direct de către Institutul de Dezvoltare a Societăţii Informaţionale al
MECC, și, a doua zi, de Televiziunea publică și Radioul naţional transmiţând pe
parcursul întregii zile un colaj cu crâmpeie și interviuri de la evenimentul
plin de magie și multă energie pozitivă, creatoare. Astfel, participanţii la
ediţia a VII-a a festivalului, cei care nu au putut să vină, din Canada, SUA,
Germania, Franţa, Ucraina, Australia, mai multe orașe ale României, au avut
posibilitatea să participe online la desfășurarea ceremoniei de premiere,
eveniment extraordinar cu care s-au încununat cele șase luni de muncă a Festivalului
Internaţional de Poezie „Renata Verejanu”, (care se desfășoară în fiecare
an, de la 1 martie până la 1 septembrie), exprimându-și bucuria coparticipării,
urmărind întreg spectacolul, auzindu-și numele și ce premiu au obţinut,
primind felicitări, rezonând cu magia spectacolului de pe Aleea Clasicilor din
inima capitalei moldave.
Evenimentul a fost jurizat de o aleasă echipă de mari personalităţi: compozitorul academicianul Eugen Doga (unul dintre președinţii Festivalului, ediţia având doi președinţi ai juriului), criticul și istoricul literar Alex Ștefănescu de la București (al doilea președinte), acad. Ion Druţă (Moscova), acad. Vasile Tărâţeanu (Cernăuţi, Ucraina), acad. Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române, acad. Mihai Cimpoi (cel care printre primii a salutat Festivalul, fiind președintele juriului la primele cinci ediţii), dr. Adrian Dolghi, vice director al Institutului Patrimoniului Cultural al MECC, Anatol Moraru, poet și profesor universitar, Bălţi, Tudor Paladi, poet și critic literar, Daniel Verejanu, exeget blagian, președintele festivalului.
Compozitorul Eugen Doga a
apreciat Spectacolul de Gală și Decernarea Premiilor drept un mare eveniment
cultural: „Această frumoasă manifestare culturală, de poezie, este o dovadă
că mai sunt scântei în spiritul acestui popor. Avem un eveniment mare, care ne
va aduce la noi realizări, ne va aduce acasă, la acea casă ce e în fiecare
dintre noi, la acea casa care se cheamă credinţă, se cheamă patrie, casa
spiritului”, — a menţionat președintele juriului internaţional.
„Poezia, Muzica, Artele
Plastice aceste mari puteri nu pot fi învinse nici de o pandemie. Azi mai facem
un bine, aici, în inima Chișinăului, pe Aleea Clasicilor, lângă marele
Eminescu, — avea să afirme protagonista festivalului,
care, din când în când intervenea, ca o gospodină ce-și primește oaspeţii la
cea mai mare sărbătoare a casei. Deseori poeta afirmă că toate proiectele îi reușesc
să le implementeze, pentru că le desfășoară împreună cu lumea. Ediţia a VII a
festivalului a avut parteneri de încredere: Institutul Patrimoniului Cultural
al MECC, Primăria mun. Chișinău, Institutul de Dezvoltare a Societăţii
Informaţionale al MECC, Biblioteca municipală B. P. Hașdeu, Compania
Teleradio-Moldova, Ministerul Afacerilor Interne… Ediţia a VII s-a desfășurat
sub patronajul Comisiei „Cultură, educaţie, cercetări, tineret, sport,
mass-media” a parlamentului Republicii Moldova.
Festivalul dispune de șase secţiuni de concurs: Poezie de
autor, poezie dedicată; Eseu, mesaj,
interviu, scrisoare; Recital/ artiști declamatori; Traduceri; Compoziţie;
Poezia în viziunea artiștilor plastici. La secţiunea „Poezie de autor” Premiul
I l-au împărţit Victor Voinicescu (de mulţi ani plecat la Paris)
și Viorica Toacă Osipova (Anenii Noi). La sub-secţiunea „Poezie dedicată”
Premiul I l-au împărţit Victor Ciobanu (Chișinău) și Natalia Mazilu Miron
(Văratic, Râșcani), Premiul II îl obţine Mirela I. Grigore (România),
Premiul III revine poeţilor Petru Hasnaș (Chișinău), Svetlana Grigoriev
(Codru, mun. Chișinău), Petru Rotaru (Cojușna, Strășeni), Roxana Elena Sandu
(Slobozia, Ialomiţa, România). La secţiunea „Eseuri, Interviuri, Scrisoare”
Premiul I — Liliana Liciu (București, România), sub-secţiunea
„Interviuri” Premiul II — Anatol Caraman (Mereni, Anenii Noi), sub-sec-
ţiunea „Mesaj” Premiul II — poetei Maria Tonu (Canada), sub-secţiunea
„Scrisoare” — Premiu III i-a revenit doamnei Veronica Simionică Hasnaș. Secţiunea
„Recital” a descoperit adevăraţi artiști ai cuvântului: Maria Chihaia (de
prin părţile Vasluiului, România, în prezent domiciliată în Italia) s-a ales cu
Premiul I, cu Premiul II — David Surachi și Nica Sârbu, ambii
elevi la școala 12 din Chișinău. La secţiunea „Traduceri” Premiul I l-a
obţinut Daniel Ioniţă (Australia) și Premiul II — Maria Cozma Crocy
(Franţa).
Daniel Verejanu, cunoscând foarte bine limba engleză, a fost
rugat de traducător să dea citire unui poem, Criterii, din cele traduse
de Daniel Ioniţă, iar autoarea poeziei, Renata Verejanu, a citit poezia în
original. La Secţiunea „Compoziţie” Eugen Doga i-a înmânat Premiul I compozitoarei
Lidia Ciubuc, pentru cântecul Fulgerul din inimă, Premiul II bardului
Valeriu Mocanu pentru cântecul Tangoul anotimpurilor, ambele cântece pe
versuri de Renata Verejanu. La secţiunea „Poezia în viziunea
artiștilor plastici” Premiul I a fost împărţit la patru artiști
plastici concurenţi: Nana Plămădeală (New York, Bruxelles, Belgia), Ina Stana
Rebigan (Giurgiu, România), Daniel Todica (Fălticeni,
Suceava, Româ- nia), Gabriel Tora (Mamaia, Româ- nia). Constanţa
Abălașei-Donosa și Maria Filipoiu, poete din România, participante deja la
câteva ediţii a festivalului, la cea de-a VII înscriindu-se în trei secţiuni,
au primit premiul „Ambasador al Culturii Păcii”, titlu onorific pe care
l-au primit toţi membrii juriului și partenerii festivalului.
Mulţi dintre premianţi în
discursurile lor au adus omagiu festivalului, proiect atât de necesar
literaturii, culturii, procesului educaţional din Republica Moldova,
prestigiului în lume a micului stat. Au răsunat poemele și cântecele premiate.
Festivalul are și menirea de-a promova tinere talente. Cutremurătoare a fost clipa evaluării a celei mai tinere participante la primul concurs internaţional din viaţa dânsei, celei mai tinere poete, Nica Sârbu, elevă în clasa a II de la școala nr.12, ce face parte din generaţia născută după aprilie 2009, generaţie pe care Renata Verejanu dorește să-i facă poeţi, fiind ferm convinsă că această generaţie va aduce dovada că Poezia, Muzica este marea putere, adevărata putere. Nica Sârbu a recitat pe Aleea Clasicilor Literaturii Române prima sa poezie, a recitat foarte frumos, și primi, alături de profesioniști, Premiul și medalia festivalului, înmânată de compozitorul Eugen Doga, care s-a ridicat, alături de poeta Renata Verejanu, ascultând bujorul de fetiţă, blagoslovit cu acest magic nume junele poet, anume de către Festivalul Internaţional de Poezie „Renata Verejanu”, festivalul care în acea clipă o lansa la nivel internaţional:
Poetul
Eu vin la tine azi, poete,
Cu plecăciune și mirare
Și vântul e la mine-n plete
Cu toate razele de soarele…
Eu vin la tine azi, poete
S-ascult cuvântul Dumitale:
De mama dragă și de plai,
De frumuseţea din petale…
Poete, azi la tine vin…
Ești cerul luminos, senin,
Ești liniștea din clasa noastră
Care privește în fereastră…
„Festivalul Internaţional de Poezie ,,Renata Verejanu” m-a
marcat pentru tot restul vieţii. Pentru această frumoasă sărbătoare îi sunt
recunoscătoare protagonistei acestui inedit festival, distinsei doamne poete
Renata Verejanu. În pofida situaţiei din întreaga lume (mă refer la pandemie)
această minunată, curajoasă și puternică doamnă a adunat în inima capitalei, pe
Aleea Clasicilor lume iubitoare de frumos: poeţi, prozatori, eseiști,
traducători, compozitori, interpreţi, artiști/declamatori, artiști plastici… Am
fost onorată, ca printre acești oameni minunaţi, să fiu prezentă și eu. Cu siguranţă ecoul festivalului îl voi
resimţi și peste zeci de ani! Sincere felicitări tuturor participanţilor și
laureaţilor Festivalului Internaţional de Poezie ,,Renata Verejanu” ediţia a
VII. Mult stimată scriitoare Renata Verejanu, ne închinăm până la pământ în
faţa domniei dumneavoastră!” scrise Natalia Mazîlu Miron, după ce dădu
citirii lucrarea sa de concurs „Scrisoare către Poet”.
Deoarece evenimentul s-a
desfășurat în continuarea Sărbătorii Limba Noastră Română, multe mesaje de
salut, sosite online în timpul evenimentului, aveau tangenţa celui trimis de
Constanţa Abălașei-Donosa, poet și artist plastic de la Brăila, România: „Respect,
admiraţie și preţuire! Sincere felicitări iubiţi fraţi de peste Prut pentru
ceea ce faceţi pentru cultura românească! La mulţi și binecuvântaţi ani Limba
Română! La mulţi și binecuvântaţi ani Festival Internaţional de Poezie „Renata
Verejanu”, Chișinău 2020! La mulţi ani, creatori români de pretutindeni! La
mulţi ani, frumos oraș Chișinău!”
Pe parcursul a două ore Grădina Publică „Ștefan cel Mare și
Sfânt” a fost dominată de o energie aparte, de bunătate, de metafore, de
cântece și voci superbe, de melodiile capodopere ale maestrului Eugen Doga.
Și la cea de-a VII ediţie a Festivalului Internaţional de
Poezie „Renata Verejanu”, ca și la toate celelalte ediții, a fost editată Antologia
VII, antologia festivalului.
„Putem afirma că Festivalul are propria sa bibliotecă, are deja
șapte Antologii, volume editate color, în care găsim lucrările învingătorilor
la fiecare ediţie: eseuri, traduceri, mesaje, scrisori, lucrările artiștilor
plastici, a compozitorilor… Astfel festivalul reunește în aceste originale
Antologii zeci și sute de oameni de creaţie din diferite ţări, reuniţi de Măria
Sa, Poezia,” avea să concluioneze poeta Renata Verejanu, protagonista
festivalului.
ANGELA OLĂRESCU,
DIRECTOR, FILIALA BIBLIOTECII „HRISTO BOTEV”, MEMBRU AL
UNIUNII INTERNAŢIONALE A OAMENILOR DE CREAŢIE
.jpg)
Andreea Arsene: Doamnă Verejanu, vin cu un buchet de felicitări pentru cel de-al 70-lea volum de poeme, Al cincilea anotimp, Femeia (din colecția Opera Omnia), pe care l-ați editat acum câteva luni, despre care am citit în presa din Republica Moldova. Având acum un asemenea bagaj literar, vreau să aflu, cum a influențat mediul intelectual profund românesc, cu valențe și deschideri spre valorile universale, formarea dumneavoastră ca poet?
Renata Verejanu: Pe când debutam în presa republicană, prin anul 1977, cu poemele Sorbona, Oftat închis în auz, Vânzătorul vârstelor, Respirația moleculei, Îmi știu soarta pe de rost, Izvor cu numele mic, inspirație și alte vreo trei sute poezii, pe care cred că mi le-a șoptit Puterea Divină, aceste poeme se deosebeau de tot ce apărea la acel timp în presa de la Chișinău și cei care serveau sistemul au încercat să mă excludă din procesul literar, eu nefiind parte din nici o grupare, veneam de la Politehnică și nu de la litere. Ci am știut să mă regăsesc pe o potecă pe care trecuse Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Nichita Stănescu… Pe aceste poteci m-am întâlnit mai târziu cu Marin Sorescu, Ileana Mălăncioiu, Ana Blandiana și mulți alți poeți mari din dreapta Prutului, cărțile cărora le procurasem de la librăria Drujba de la Moscova (făcându-mi o bibliotecă foarte bogată de carte românească), apoi, după 1989, am cunoscut personal mulți dintre autorii cărților citite. Or, cititul dintotdeauna a fost plăcerea care mă face fericită. Deși doar viața, iubirea de viață mi-a inspirat creația.
A.A. Cum a fost experiența de debut și publicare a poeziilor în revistele din fosta Uniune Sovietică și care a fost reacția publicului față de creațiile dumneavoastră?
R.V. În timpul când îmi făceam studiile la Institutul de Literatură „Maxim Gorki”, în capitala Uniunii, poezia mea a fost foarte înalt apreciată. Și mai mult, redacțiile centrale, fiind sătule de poezie servilă, căutând autori originali, neînfricați, m-au invitat să public în ediții literare importante, cu tiraje de peste un milion de exemplare, poeziile fiindu-mi traduse nu doar în limba rusă, ci în peste 20 cele mai răspândite limbi ale lumii (chineză, arabă, engleză, spaniolă, franceză, germană, italiană, japoneză etc.). Moscova publica literatură de înaltă calitate, spre deosebire de capitalele republicilor unionale, unde turnătorii îi distrugeau pe cei mai talentați. Apoi îmi apăru primul CD cu un tiraj de 50 mii exemplare, am fost invititată în componența unei delegații internaționale de tineri creatori pentru o deplasare de creație pe o lună de zile la Baical, în Siberia. În 1980 am susținut, în prezenta rectorului, pe notă maximă lucrarea de licență, care era de fapt manuscrisul cărții de debut „Până la dragoste” (1979, Chișinău), lucrarea fiind apoi tradusă în limba rusă și editată la Moscova, în 1982, în volumul „Do liubvi”, cu un tiraj de 30 mii de exemplare, ca în 1983 cartea să obțină un mare premiu – Premiul Literar Unional „Maxim Gorki”. Mari nume ale literaturii contemporane, precum Andrei Voznesenski, Otar Chiladze, Evgheni Evtușenko și alții mi-au apreciat poezia. Am fost invitată în ospeție de Ion Druță. În casa de la Moscova a lui Druță am stat de vorbă cu distinsul romancier ore în șir. Peste multe decenii, venind cu critical literar Tudor Palladi în ospeție la Ion Druță, în casa de la Chișinău, am fost surprinsă să aflu că marele romancier își amintea toată discuția noastră de prin 1979. Privind peste ani, am constatat că în viață am avut noroc să cunosc mari personalități, și în activitatea literară, și în activitatea din Societatea Civilă. Omul de creație care nu are destin, nu va crea nimic trainic, de durată. În acei ani mi-am dat sama că Dumnezeu mă lăsa să fac ce vreau. Eu, conștientizând că dispun de har divin, doream să mă realizez. În felul acesta mi-am creat destinul, pe care nimeni nu mi-l poate plagia.
A.A. Cum ați simțit cenzura și restricțiile politice asupra poeziei în timpul anilor de început și cum ați reușit să vă exprimați creativitatea în acele condiții?
R.V. Poezia pe care o scriam era atât de plină de viață, plină de metafore noi, originale, încât ziarele, revistele care aveau un redactor mai curajos, îmi publicau creația fără nici o cenzură. Adevărat, acele publicații erau apoi intimidate drastic de sistem. iar cărțile îmi erau reținute la unica editură, a statului, unde avea dreptul un poet să-și editeze opera. Mi-au fost respinse mai multe manuscrise de nuvele, romane fantastice și chiar poezii pentru copii, care așa și nu au fost editate în secolul XX. Manuscrisele de poezii pentru tineret și adulți au fost reținute 10 ani, redactorii storcând din ele metaforele inedite. Eu, calm, le șopteam unor redactori: nu furați metaforele care poartă chipul sufletului meu, oricum odată și odată am să editez cărțile reținute. Abia în timpul procesului de renaștere spirituală, fiind pe linia întâi, în echipa de șoc, cum zicea poetul Arcadie Suceveanu, cred că am influiențat cumva apariția editorială, în 1989, a celor cinci manuscrise de poezii reținute. Deși fuseseră unite într-un singur tom, editat în grafie chirilică, volumul legendar Ofrandă Omeniei a speriat grav lingăii sistemului. În loc Ofrandei Omeniei să i se ofere Premiul Național, tirajul de cinci mii exemplare dispăru într-o noapte. Lucrătorii librăriei au reușit să ascundă doar 50 exemplare, pe care le-am dăruit la întâlnirile cu cititorii în 1991, în România (județele Buzău, Brașov, Iași). Susținea un filosof, că poetul marginalizat, care e nevoit să scrie doar pentru sertar, foarte repede încetează să scrie. Dar, constata filosoful, asta în cazul poeților făcuți/confecționați de sistem. Poetul născut poet va scrie și mai înverșunat. Poeții adevărați înțeleg despre ce vorbesc.
A.A.. Cum ați reușit să vă păstrați pasiunea pentru poezie și limba română într-un mediu în care accesul la literatura română era limitat până în 1991?
R.V. Pentru mine Poezia nu e o simplă pasiune, e viața mea. După volumul de poeme Ofrandă omeniei am știut că m-am născut poet. Indiferent de activam la careva minister sau în careva structură a Societății Civile, am scris, am creat zi de zi. N-am făcut în viața mea altceva decât am creat: literatură, artă, evenimente literar-cultural-educaționale, proiecte naționale și internaționale unice, am creat bucurie pentru oameni, bunătate, demnitate, am creat prestigiul țării. Criticul literar Ion Ciocanu, la Serata mea de creație de la Uniunea Scriitorilor din Moldova, în 2009, zise: „Renata Verejanu e cu un pas înaintea timpului și a colegilor săi”. În acel an am decis să iau și locul editorului propriului destin, și să editez cele câteva lăzi îmbâcsite cu manuscrise.
A.A. Care sunt temele și motivele principale ce v-au inspirat în poeziile scrise în anii 70 și 80, și cum credeți că stilul și mesajul dumneavoastră poetic s-au schimbat de-a lungul timpului?
R.V. Cât mă cunosc, am scris despre om și viață… N-am căutat teme și motive la modă… N-am scris la comandă, n-am scris despre evenimente politice, n-am acceptat teme impuse… Omul și viața mi-au fost sursele de inspirație și tema unică, dovadă că poeziile scrise acum jumătate de secol par să fie scrise azi, când nu mai e cenzură, când nu mai e totalitarismul. Da, fiecare creator adevărat e o lume aparte, și unii și-au făcut carieră în lupta cu Poezia mea, cu metaforele mele, cu mesajele mele.
A.A. Cum ați reușit să vă păstrați vocea poetică distinctă și inconfundabilă în contextul schimbărilor literare și culturale din ultimele decenii? Cum vă mențineți creativitatea înfloritoare de-a lungul anilor?
R.V. Lucru știut: poezia adevărată trece prin decenii, prin secole și, pentru cei mai norocoși creatori, prin milenii chiar. Eu sunt mândră de multe din poemele mele, scrise în secolul XX, să văd că trec prin ani, fiind și mai actuale azi, parcă ar fi fost scrise pentru un cititor din viitor, poeme pe care lumea din diferite generații le cunoaște pe de rost. Critica literară constată că poeziile volumului antologic Ofrandă omeniei și alte volume au inspirat mai multe generții (70-știi, 80-știi…) și continue să inspire ultimele generații de poeți nu doar din Basarabia. Mă bucur să aflu că poezia mea inspiră compozitori talentați, artiști plastici, traducători, artiști declamatori, eseiști din diferite țări. Referințile critice și eseurile scrise pe marginea poemelor din cărțile Ofrandă omeniei, Poetul Dintre Milenii, Iubirea pe toate le vede, Provocați-mă să devin genială, Metafora nemuririi, Ard flăcările-n mine, Eu port cu mine un secol de iubire, Eu am știut să fac din viața mea o sărbătoare, Al cincilea anotimp, femeia, „Chișinău-București, București-Chișinău” etc. – constituie câteva biobibliografii și monografii voluminoase, editate în capitala moldavă în 2012, 2013, 2017, 2018, 2022. O mare parte din cărțile de poezii și romanul „Geniul invizibil” au obținut premii la Saloane Internaționale de Carte de anvergură din republică și de peste frontierele ei, au fost obiectul discuțiilor și înaltelor aprecieri la Conferințe Științifice de la Academia de Științe a Moldovei (2012, 2017), la Simpozioane de la instituții universitare (2014, 2015, 2016, 2017), au constituit standuri enorme la Expoziții-Evenimente de la Biblioteca Națională a Republicii Moldova (2017, 2022), la Parlamentul Republicii Moldova (2017), au provocat evenimente naționale care-mi poartă numele cum ar fi: Anul „Renata Verejanu”, 2017, lansat de Centrul Academic Eminescu, Anul „Renata Verejanu” de la Bibliteca „Hristo Botev”, 2021, „Săptămâna Poeziei cu Renata Verejanu”, „Zilele Poeziei Moderne cu Renata Verejanu”,2015, 2016, 2017, 2018, sute de lansări de carte.de poezii, interviuri, maxime și cugetări, opinii, pledoarii, portrete, eseuri, romane - cărți lansate la licee, colegii, biblioteci publice, universități, pe Aleea Clasicilor Literaturii Române.
A.A. Cum vedeți evoluția poeziei românești și basarabene în viitor și care sunt planurile dumneavoastră pentru continuarea activității literare?
R.V. Nu cred că există poezie română și poezie basarabeană, sau o literatură de la București și alta de la Chișinău. Afirm că avem o singură literatură mare, literatura română, parte a literaturii europene, a literaturii universale… Da, sunt poeți talentați și mai puțin talentați, poeți cu har divin și unii șmecheri uniți în grupuri, care-și împart premiile și distincțiile între ei, elogiindu-se reciproc. Ci timpul le va așeza pe toate la locul lor. Referitor la un plan de activitate… Sincer, nu-mi place să fac planuri. Acum am în lucru câteva manuscrise originale din colecția personală „Generația Dintre Secole”, primele, din cele 33 volume, au fost editate în timpul pandemiei, în 2021. Și, deoarece nu-mi place să încredințez cuiva redactarea de Opere Alese (în 12 volume), am de îngrijit ultimele volume. Am mult de lucru, în ciuda acestor zile toride…
A.A. Va rog sa ne spuneti cum a luat naștere Festivalul Internațional de Poezie „Renata Verejanu” și ce implicații are?
R.V. Indubitabil, rolul poeziei în societatea contemporană este enorm, definitoriu. Poezia poate influența și schimba percepțiile oamenilor asupra lumii înconjurătoare, asupra spernței de viață, asupra fiecărui destin. Chiar de la prima ediție, Festivalul Internațional de Poezie „Renata Verejanu” a adus dovada că poezia e o mare Putere, Da, Poezia, muzica sunt o mare putere. Însăși omul de creație e o putere, vorba lui Lucian Blaga. Festivalul Internațional de Poezie a cărui protagonită sunt, acest original proiect a fost lansat pentru a susține creația scriitoarei care, la acel timp, lipsea cu desăvârșire din librăriile și bibliotecile din țară. Totodată, festivalul a devenit un bun al oamenilor de creație din diasporă și al îndrăgostiților de frumos din spațiul limbii române, precum a menționat mass media.
Festivalul Internațional de Poezie „Renata Verejanu” e un eveniment literar-cultural-educațional-social unic care are un impact extraordinar de benefic. Lansat în 2014 de Academia Europeană a Societății Civile, în parteneriat cu Institutul de Filologie al AȘM ((2014-2018), în timp la festival s-au alăturat mai mulți parteneri: Institutul Patrimoniului Cultural al AȘM (2019-2020), Compania Teleradio-Moldova, Primăria mun.Chișinău (Pretura Centru, Pretura Ciocana, Pretura Buiucani), Biblioteca mun.B.P.Hașdeu (și filialele sale Biblioteca Transilvania, Biblioteca „Hristo Botev”, Ovidiu etc.), Centrul Academic Internațional Eminescu, Secția de Cultură Ocnița, Casa-Muzeu „Constantin Stamati”, Colegiul „Alexei Mateevici”, Chișinău, Liceul Teoretic Republican „Ion Creangă” și Biblioteca „Eugen Coșeriu” (Bălți), Bibliotecile raionale din Drochia, Ocnița, Rezina, Căușeni, Anenii-Noi, Cahul… Revista BOEM@, Galați, Ziarul Națiunea, București, Luceafărul de la Botoșani etc.etc.
Festivalul se deosebește de alte proiecte din domeniu prin durata de desfășurare de jumătate de an (de la 1 martie până la 31 august), prin etapele sale (locale, raionale, municipale, naționale și în final, etapa internațională), prin cele șase secțiuni de concurs (Poezie de autor, Poezie recitată, Eseu, Traduceri, Compoziție, Poezia în viziunea artiștilor plastici), prin spațiul geografic cuprins (or, la cele zece ediții ale festivalului, de până acum, au participat deja câteva mii de oameni de creație din Australia, Olanda, Albania, Bulgaria, Canada, Macedonia de Nord, Azerbaidjan, Danemarca, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Federația Rusă, Spania, SUA, Turcia, Ucraina, România, Republica Moldova)…
Acest Festival Internațional de Poezie reunește la Chișinău poeți, eseiști, artiști/ declamatori, traducători, compozitori, interpreți, artiști plastici de diferite vârste, de diferite naționalități, din diferite țări. Festivalul nu și-a stopat activitatea nici în perioada de pandemie, fiind unicul eveniment cultural din țară, iar Măria sa, Poezia, fiind pe linia întâi a proceselor culturale, educaționale promovând o nouă generație de tinere talente.
A.A. Vă mulțumesc, distinsă doamnă Renata Verejanu.
R.V. Și eu vă mulțumesc pentru acest dialog Danemarca – Moldova.
