Dintre sute de catarge...

Dintre sute de catarge
câte oare au ieșit în larg,
și câte au revenit la malul
de la care au pornit?...
Era anul 1977,
anul când mi se reținea manuscrisul de poezii
în sertarele de la US din RSSM...
Ci eu eram invitată într-o frumoasă delegație
de oameni de creație din URSS,
departe, tocmai la Baikal...
În ziarele din Siberia mi se publicau poeziile
traduse de Anatol Kobenkov, de pe Angara,
colegul de la Institutul de Literatură Maxim Gorki...
După antologie colectivă „Dintre sute de catarge” (1977)
nu am dorit să mă public în antologii colective,
poate că doar în așa antologii
cum e Testamentul, în engleză,
a lui Daniel Ioniță (Australia)...
Dar peste ani mi-am editat propriile antologii...

Poetul metaforei în flăcări

 

Proptele

Bucuria mea nu e minge să jucaţi cu ea polo

Când poarta adversară e un hămăit de câine.

Păcat că n-aţi ajuns cu gândul până acolo

Unde tineri veşnic veţi putea rămâne.

Aş vrea, totuşi, să ştiu, câte procente

De omenie în sânge aveţi?

Hohotind a noapte, n-o să vă ierte

Tufele doldora de săgeţi.

N-o să vă desființeze definitiv

Cel deprins să aibă proptele –

O să vă înalțe la modul superlativ

Să-i fie mai comod şi lui cu ele.

Probabil, şi-au inventat proptele din spini

Când cerul era dus departe de înălţime.

Ochii, neînsetaţi de un cuvânt senin,

Nu se dezmeticesc în mulţime...


1981


Cronicar