Opere alese la Camera Naţională a Cărţi

Primele volume de OPERE ALESE
ale poetei Renata Verejanu
au ajuns la Camera Naţională a Cărţii,
şi de aici: la Biblioteca Naţională a Moldovei,
la Biblioteca Academiei de Ştiinţe a Moldovei,
la alte instituţii ale cărţii...
Sunt date pe gratis, doar ca cititorii
să poată ajunge la opera renumitei scriitoare...
Chiar dacă sunt date un număr simbolic de exemplare,
cine vrea - găseşte.
Fanii poetei Renata Verejanu 
azi mai găsesc cărţile poetei
la Academia Europeană a Societăţii Civile.

Cronicar

La radioul national

Aseară, marţi noaptea,
la orele 22.10
(nu o singură dată
m-am întrebat
de ce aşa de târziu
sunt plasate emisiunile literare?
cine dintre ţărani se culcă
către miez de noapte?
Şi mi-am răspuns - emisiunile literare
posibil că sunt pentru intelectuali)
au răsunat câteva secvenţe
de la Serata de lansare a cărţii
101 poeme de Renata Verejanu,
la 9 noiembrie 2009,
la Bucureşti, România...

Deşi a încăput foarte, foarte puţin
din materialul imprimat de la cele două ore de spectacol
muzical-literar -
îndrăgostiţii de poezie, de frumos
au avut bucuria unei satisfacţii sufleteşti
fie că de la poemele
traduse excelent şi recitate în limba germană,
fie de la recitalui actorilor
Andrei Soţchi su Doina Ghiţescu...
sau de la cântecul minunat al
Rozalinei Buldumea,
sau de la recitalul autoarei...

Autorul emisiunii a căutat să dea
cîte un pic din fiecare compartiment...
Or, şi într-o picătură de rouă se vede cerul...

ascultătorul
emisiunilor
literare

Ion Hadârcă la 60 de ani

Poeta Renata Verejanu a venit să-l felicite pe colegul său, poetul Ion Hagârcă, cu Ziua de naştere. Renata Verejanu i-a înmânat şi o diplomă de Ambasador al Culturii Păcii din numele tinerilor voluntari de la Academia Europeană a Societăţii Civile.

Poezia învinge politica

Poveste

O, nemurire de morminte unde loc eu n-am avut -

Faţa nopţii mă ascunde sub obrazul ei tăcut.

Trec bărbaţi nespus de tineri,

cum trec veacuri date-n spic:

îmi îndrept spinarea-n timpul către care mă ridic.

Submarin de-i demnitatea, o aştept la mal de ani:

Se va răspândi în lume, izbăvindu-ne de duşmani.

Ruşinându-se de valuri, se izbeşte largu-n mine:

Simt Atlanticul cum stoarce din statura mea ruine.

Zâmbet-mândru se avântă şi se smulge din adânc:

Stă mulţimea între zile pân-ce soarta îmi mănânc.

Până ce ajung la omul despre care trece-o veste

Că mi-i sprijin, că mi-i cântec…

dar îmi e numai poveste.

1982

Grigore Vieru adună neamul