Poezii dedicate MAMEI

                  

                

            POEZII dedicate MAMEI

de mulți ani plecată în ceruri, devenind îmgerul păzător al nepoților ei    

și alte poezii...                               

                                                                Anotimp sufletesc

în memoria mamei Ana

Așa senină ploaie am văzut o singură dată:

Ascunsă de copii, plângea în sine mama...

Și zarea înalt aprinsă de-atunci e înlăcrimată,

Și plânge uneori fără să-și deie seama:

Ce anotimp domnește în vorba omenească,

Și cum se simte spicul în ochi-aprinși rodit?

Nereținându-și jalea,

fulgerul trimis e să lovească

Cerul sufletesc de nori răutăcioși acoperit.

 

Așa senină ploaie… dar uite că nu trece,

Ci în dureri adânci pâraiele-și revarsă,

Și îmi rănește graiul dansul ei cel rece –

Și eu, copil naiv, o tot adun în plasă,

Așa cum ochii mamei îi tot adun în mine

Cu tot ce au văzut în viața lor frumoasă, -

 

Dar ochii părintești, în loc să mă aline,

Mă izgonesc în ploi, să fiu mai sănătoasă.

Oftat închis în auz

Mi-am turnat vorbele în palme, poftiţi:
Voi, patru anotimpuri flămânde de mine,
Serviţi.
Istovită de anii mei, nu încap în nici o oglindă
A celor patru zări; ca focul în lemne
Surâd blândă.
Oftatul, din suflet eliberat, s-a închis în auz…
Nu-l goneşte nici o rugăciune, nici o sudalmă –
Preludiu confuz.
M-am răspândit ca un zbor neterminat
Din casă în casă, din palmă în palmă –

M-am înălţat
În numele de Mamă.

 

Coroana mamei

Femeia ce nu-ncape în propriul său trup

Şi nici o toamnă rostul nu-i va ţese,

Din soarta mea, ce viscole mi-o rup? –

Vioaie, către lume, zilnic, iese.

Dezbracă de pe umeri nopţile uitate,

Un vechi ecou – din ochii plini, cobor,

O, ziua ei, închisă în cetate –

Nesfârșită aripă-i, lăsată de cocor.

Aromele pe gura-i aprinse zări adună

Şi zdruncină din neguri întinsuri sufleteşti –

Încâlcit în vise, timpul mă sugrumă

Lăsându-mă cărare dorinţei omeneşti.

 

Femeia ce nu-ncape în propriul său trup

Şi vorba-i strâmtorată între rude,

Zadarnic anii din viaţa mea o rup –

Voința ei mă află orişiunde. 

6.06.1981