Prin sărutul nostru
Prin sărutul
nostru se revarsă râul, se coace
grâul... şi lumea aceasta
A veacului în care trăim
cu visul ei, cu libertatea, cu
prezentul...
trece prin sărutul nostru...
Pe-alături, încetul
timid şi cuminte ca un câine de casă -
Prin sărutul nostru tumultul nu lasă
Străinii să vină, să intre, să ceară, să
deie...
Şi nu e
tumult - o clipă maree...
Un ochi de
femeie
atât de fierbinte, că nici umbră nu poartă...
Prin sărutul
nostru viforul se-arată
Cu strigăt, cu ceartă, dorind să ne despartă...
Poate nu e
vifor... poate un tânăr, o fată...
Dar clipa ne
salvează,
Când prin
sărutul nostru o mamă alăptează
copilul... Şi dau în floare cireşii,
şi dă în floare crinul...
Cascadele, în strigătul lor, sărutului se-nchin...
Şi nu e
sărut - e cerul senin...
1977
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu