Un poem din cartea Eu am ştiut să fac din viaţa mea o sărbătoare

Teiul de vis-a-vis

Toate frunzele tale – mii de ochi –

Mă privesc prin geam zi de zi

Sugerându-mi ideea

Că odată aș mai putea iubi

Pe cineva în putere

Să provoace un viscol în mine

Și eu să torn mii de poeme:

Cele mai frumoase și mai senine,

Să șoptesc metafore,

Să strig sensuri noi, moderne,

Să valsez în versul

Care șuvoi se așterne

Pe frunte, pe ochi, pe gură… –

Doamne, rogu-te,

Dă-mi în toate măsură.

Frunzele tale – mii de ochi –

Mă privesc de-ndată cum intru în birou.

Și eu îți surâd, te salut, și rămân

Prinsă în peisajul acestui tablou.