Toate frunzele tale – mii de ochi –
Mă privesc prin geam zi de zi
Sugerându-mi ideea
Că odată aș mai putea iubi
Pe cineva în putere
Să provoace un viscol în mine
Și eu să torn mii de poeme:
Cele mai frumoase și mai senine,
Să șoptesc metafore,
Să strig sensuri noi, moderne,
Să valsez în versul
Care șuvoi se așterne
Pe frunte, pe ochi, pe gură… –
Doamne, rogu-te,
Dă-mi în toate măsură.
Frunzele tale – mii de ochi –
Mă privesc de-ndată cum intru în birou.
Și eu îți surâd, te salut, și rămân
Prinsă în peisajul acestui tablou.