Cuvintele mele
Cuvintele mele,
pedepsele mele îndelungi...
Vedeţi, prinde puteri
mucegaiul în grabă
Citind secretul intim
al ochilor mei zăpăciţi.
Numai să nu dau de o
societate oarbă.
Nimic mai înţelept
decât să te înapoiezi în sicriu
Şi singur să tragi
capacul, ermetic.
Pe oasele proprii –
poeme amare am să scriu,
Evidenţiindu-mi
gândul profetic.
Marilor mari,
metafora nu-mi străjuiţi.
Cine ar vrea să-şi
preschimbe creierii săi
În cununi de lauri,
blânzi şi arcuiţi –
Cu ai mei?!
Îmi admir duşmanii
când mă omoară fin...
Şi liniştit
dezghioacă alune între dinţi.
Pe rugul nemuririi am
să ard deplin,
Cum carnea lor n-a ars în suferinţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu