Oamenii capitalei
Mai comod e cerul decât o ispită –
Iau o-mbrăţişare fără amanet,
Iată, în sfârşit, am o reuşită:
Vorbe dulci şi sacre expediez în pachet…
Un ecou mă absoarbe,
Peste străzi mă duce
Fără viză, fără paşaport :
Capitala electorală – şi eu, o răscruce,
Cu oamenii politici cum să mă comport?
Să păstrez distanţa, nu e mare lucru –
Ar fi mai bine să produc o sărbătoare:
Trec pe roşu, fac o încercare –
Rămâne-voi în istoria capitalei
Unica mirare ?…
Chişinăul în aşteptarea lui Eminescu
Oraş moldav, depozit de statui,
Ascunse răni lăuntric te bocesc.
Străină mână pe dureri de-ţi pui -
A vieţii legi norocul îţi ştirbesc.
Împrejurimile-ţi, sădite cu sicrii,
Rodesc ciuperci. Hrană pentru iarnă.
În felul unui fulger să mă scrii
Cu versu-mi, peste-un veac dacă se-ntoarnă.
Străinii care scuipă şi strada centrală
Ei nu-s născuţi aici, ruşine nu îndură.
Cu mare interes de-a trăi în capitală
Ce vor alege: dragoste sau ură?...
Oraş moldav, cu-amezile prelungi
În grai matern visezi frumos acuma.
Oricine nu ţi-ar cere visul să-ţi alungi -
Să ştii, mai visează-un om, mai visează huma.
1980
La noi în capitală
Tu, minte de toate amintirile dezghiocată,
Tu, cap doldora de gărgăuni –
Soarele astăzi nu e o pată roşcată,
Nici gaură aprinsă în timpul lăsat de străbuni.
Societate prinsă într-o mare daravelă,
Mi-i anul marelui succes deja dotat.
Nu importă: în alt mileniu, în altă eră –
Ştiut, nu mi-e numele de astăzi vacant.
Inima, mica mea, saturată de valeriană
Şi împărţită la şapte copii –
De ce-ai ţinut să mă naşti, mamă Ana,
Când îţi vibrau în coaste ani târzii?...
Ai intuit că viaţa nu imi va fi un bârlog,
Sau mi-ai înmânat o misiune specială?
Escrocii nu mă pot înghiţi, mă rog...
Numai...
Să nu se-nmulţească la noi în capitală.
1983
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu