Poetă, prozator, publicist, traducător, editor, regizor, producător de festivaluri, lider de pe linia întâi a procesului de democratizare, membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova (din 1990), președinte al Uniunii Internaționale a Oamenilor de Creație (din 2017)... (blog oficial)
sâmbătă, 28 februarie 2009
Pledoariile Renatei Verejanu
Pledoariile poetei Renatei Verejanu
despre cum e să fii liber şi independent,
indiferent cine vine la putere,
despre cum e să fii lider,
despre alegerile parlamentare 2009,
despre activitatea şi structura Consiliului Europei
în preajma aniversării de 60 de ani a acestui for pan-european...
Pledoariile publice ale unui poet şi lider al Societăţii Civile
care încearcă să schimbe mentalitatea individului, a mulţimii...
şi să descopere cît mai mulţi cetăţeni
anume acum... cînd toţi se luptă pentru putere.
Etichete:
Consiliul Europei,
Renata Verejanu
vineri, 27 februarie 2009
sâmbătă, 21 februarie 2009
joi, 19 februarie 2009
sâmbătă, 14 februarie 2009
luni, 9 februarie 2009
Talentele lumii şi Renata Verejanu
un gând de preţuire pentru tot ceea ce sunteţi şi faceţi
Foarte rar cineva chiar este respectat,
cu atât mai mult cu cât dorinţa voastră este
ca frumuseţea şi talentul
copiilor pe care-i promovaţi
se doreste să schimbe lumea
(eu sunt unul dintre ei).
Azi, prin modul de acţiune se considera
că tinerii trebuie să aibă dreptul, şi libertatea, de a se rata.
Sunteţi mai presus de azi,
prin crezul vostru în geniul lor liber exprimat.
Asta nu anuleaza totuşi validitatea sentimentului
că sunt unul dintre ai voştri,
datoare să fiu alături de voi de câte ori aveţi nevoie şi nu numai.
Voi nu sunteţi ca cei care îşi măsoara calitatea
prin intermediul diverselor realizări,
fie ele mai mult sau mai puţin inseminate,
şi care au pretenţia recunoaşterii acestora.
Întotdeauna am considerat că arătând respect unei persoane
vei primi la randu-ţi respect.
Aşa şi este –
motiv pentru care scriu cu gândul şi sufletul alături de voi.
Ioana-lucia Ghivercea,
Reporter Micul Prinţ
la baştina lui Brâncuşi
Foarte rar cineva chiar este respectat,
cu atât mai mult cu cât dorinţa voastră este
ca frumuseţea şi talentul
copiilor pe care-i promovaţi
se doreste să schimbe lumea
(eu sunt unul dintre ei).
Azi, prin modul de acţiune se considera
că tinerii trebuie să aibă dreptul, şi libertatea, de a se rata.
Sunteţi mai presus de azi,
prin crezul vostru în geniul lor liber exprimat.
Asta nu anuleaza totuşi validitatea sentimentului
că sunt unul dintre ai voştri,
datoare să fiu alături de voi de câte ori aveţi nevoie şi nu numai.
Voi nu sunteţi ca cei care îşi măsoara calitatea
prin intermediul diverselor realizări,
fie ele mai mult sau mai puţin inseminate,
şi care au pretenţia recunoaşterii acestora.
Întotdeauna am considerat că arătând respect unei persoane
vei primi la randu-ţi respect.
Aşa şi este –
motiv pentru care scriu cu gândul şi sufletul alături de voi.
Ioana-lucia Ghivercea,
Reporter Micul Prinţ
la baştina lui Brâncuşi
Etichete:
Renata Verejanu,
Romania,
Societatea Civila
sâmbătă, 7 februarie 2009
Poeme prin timp
Noţiune de neam
Sufletul meu retras în cearcăne grele,
Nesupus învăţăturii lui Karl Marx, -
Numără zilele – bârne pilite-n surcele
Sărăcite-n culori, adevăr... sânge ars.
Jalea unui popor, a unei lumi învinuite...
Jale, venind din dezordine, din apocalips,
Sfârtecă efemere uşi zăvorâte...
O, cinstea şi dorul meu neânvins...
A mare bătălie văzduhul miroase:
Se vând şi se cumpără lingăii ăstui popor,
În zorii avansării se spală cu ploaie arsă –
Şi cum să curăţi invidia din trădător...
Cum să faci să strige rîdîcina-n sus
Când lovesc topoare în tulpina vieţii...
O fi find mai bun traiul undeva, în apus,
Dar nu schimb pe-un val,
Nici pe-un ocean – roua dimineţii.
Sufletul meu retras în cearcăne grele
Fără să bârfească religia creştină,
Trece printre nenumărate naţiuni, şi ele
Şi-l onorează, şi i se-nchină...
Sufletul meu retras în cearcăne grele,
Nesupus învăţăturii lui Karl Marx, -
Numără zilele – bârne pilite-n surcele
Sărăcite-n culori, adevăr... sânge ars.
Jalea unui popor, a unei lumi învinuite...
Jale, venind din dezordine, din apocalips,
Sfârtecă efemere uşi zăvorâte...
O, cinstea şi dorul meu neânvins...
A mare bătălie văzduhul miroase:
Se vând şi se cumpără lingăii ăstui popor,
În zorii avansării se spală cu ploaie arsă –
Şi cum să curăţi invidia din trădător...
Cum să faci să strige rîdîcina-n sus
Când lovesc topoare în tulpina vieţii...
O fi find mai bun traiul undeva, în apus,
Dar nu schimb pe-un val,
Nici pe-un ocean – roua dimineţii.
Sufletul meu retras în cearcăne grele
Fără să bârfească religia creştină,
Trece printre nenumărate naţiuni, şi ele
Şi-l onorează, şi i se-nchină...
Etichete:
Moldova,
poeme,
Renata Verejanu,
Romania
duminică, 1 februarie 2009
Refugiu
Caut un refugiu... Unde?...
Peste tot război,
inundaţii,
cutremure,
sărăcie,
criminalitate...
Acasă...
Între pereţii plini de cărţi...
La masa de lucru...
Acolo e refugiul unui poet...
Etichete:
Moldova,
Renata Verejanu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)