Citem la Ovidiu, că zâmbeşte, şi am comentat...
As dori sa mai adaug...
şi eu am zâmbit direct în faţă multor demagogi,
dar a fost omorât soţul...
Şi eu am continuat să zâmbesc nu printre lacrimi,
ci direct,
iar ei continuau să fure ţara,
să fure sufletul multor copile,
să fure viitorul acestui meleag...
Ne fură gândurile...
Ei nu au nici un gând...
Şi mi-am zis că zâmberul nostru îi provoacă să facă şi mai multe stricăciuni...UN timp erau convinşi că au tâmpit poporul...Când colo, nu e chiar totul pierdut...
Căci demult nu le mai zâmbesc ca un naiv, ci de pe poziţia omului care nu se teme, din care motiv şi
m-am băgat să muncesc în Societatea Civilă...
Si le zâmbesc de parcă îi am în palmă, şi pot să închid pumnul când doresc...
NU pot să uit cum E.si L. fura... Doamne, ce mizerie de om...
Şi eu continui să zâmbesc foarte sincer, spre deosebire de unele umbre, şi mă simt pe zi ce trece tot mai tânără, şi vreau să declar că sunt
foarte, foarte, foarte fericită...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu