Îndrăgostiţilor

Un poem din adolescenţa mea,
pentru adolescenţii de azi...

Cântec pentru o despărţire


Poate că ar trebui şi lacrimi să existe...

şi dungi de durere, şi aripi de tristeţe,

şi păsări să zboare cu făgădueli,

şi culori mai schimbătoare pe feţe,

şi, poate, străinii uimiţi, mulţumiţi,

Să ne prindă în sfere multicolore

Ca într-o capcană a propriei satisfacţii,

Până istovindu-ne, fără de putere,

Ne vor lăsa în ochi la alţii...

Şi, poate, încă ceva ar trebui,

Ca un strop de sare... Dar tu stai uimit

Departe de orice peron, de orice plecare

şi îţi închipui că mă vezi cum fug,

Apoi nu mai sunt, şi vorbe nu-ţi aduc,

şi nu-mi arunc privirea înapoi...

Şi-atât de simplă este despărţirea...


Şi care-i despărţirea pentru noi?...