O saptamana cat un veac

Liderii de la ONG-urile din Reţeaua OMCT
sunt mereu cu lumea, pentu lume
şi în numele unei lumi prosperă activează
doar pe muncă de voluntariat...

În mijlocul lumii care nu se grăbeşte să plece
după spectacolul extraordintar:
Renata Verejanu, Galina Codreanu, Dan Verejanu
şi altă lume frumoasă...

Timpul fiecarui cetatean

In timp ce unii cetateni
fac ce stiu ei sa faca
(fura, barfesc, omoasa direct sau indirect)
un poet creaza evenimente prin care bucura oamnenii,
slaveste neamul, creeaza prestigiul tarii in lume...
Dupa o saptamana in care zi de zi a mers intro localitate
(pe banii proprii) sau intro institutie de invatamant
unde a creat noi structuri pentru tineret,
gestionate de tineri...
or, NU ARE TIMP NICI SA OBOSEASCA,
si iata ca incununa Saptamana ONU
cu un spectacol extraordinar la Palatul National,
cu sala arhiplina...
si doar peste 3 zile
e deja la Biblioteca Onisifor Ghibu...
Pledoariile Renatei Verejanu despre
activitatea si politicile Consiliului Europei
aduna multa lume...
dar si tinere talente...
Eu vorbesc despre o personalitate
care va trece prin toate timpurile...
O personalitate creatoare.

Cronicarul mileniului III

Adrian Paunescu si romanii

Dragi prieteni,

Aş avea multe lucruri frumoase
şi interesante de spus despre
marele poet Adrian Paunescu,
despre cum am cunoscut Cenaclul «Flacăra»,
cum, atunci când «Flacăra» a fost interzis,
am creat Cenaclul «Grai Matern» (1988),
care a promovat renaşterea spirituala în Moldova,
cum, peste ani, Adrian Paunescu m-a felicitat
cu activitatea Cenaclului «Grai Matern»…
Marea personalitate stia să fie simplu,
fără pic de aroganţă…
Am aflat ca imi citea blogurile
şi am fost plăcut surprinsă
că a luat o poza de pe unul din blogurile mele –
o poza de la şedinţa Cenaclului «Grai Matern»...
sedinţă la care Grigore Vieru a primit
distincţia «Omul Anului»,
şi a publicat-o în ziarul «Flacara»…
Azi, cănd plângem cu toţii,
am scris acest poem:

Scrisoarea lui Adrian Paunescu catre Grigore Vieru

Tu, prietene, trist şi retras
Mă vei înţelege: eu sunt un luptător
Mereu pe rugul intrigilor ars
Şi pârjolit în flăcări de dor…
În bolta imensă a fiecărui poem
E ţara mea oglindită senin -
Precum destinul în unicul blestem
Din care peste-o viaţă-am să revin.

Tu, prietene, retras din lume
În spaţiul pe care nu îl pot cuprinde,
Şi-atunci, intru în frumosul tău nume
Care mă molipseşte de viaţă, şi aprinde
O iubire enormă ce mă cheamă-nainte...
Să fii incomod – nu e de-ajuns,
Mă duce-n nemurire un neam de cuvinte -
Cine a zis că un mare poet a apus ?...
O iubire enormă mă cheamă-nainte…