Interviu de Craciun

Să ştii să te bucuri de propria ta muncă

Irina Jurba în dialog cu poeta Renata Verejanu,
Preşedintele Academiei Europene a Societăţii Civile

Cor. Dnă Verejanu, timpul a mai înaintat cu un an. Ştim că în 2007 aţi avut mai multe aniversări, mă refer la ONG-urile din Reţeaua OMCT, pe care le coordonaţi, dar şi la jubileul Dumneavoastră personal.Cum se împacă liderul Societăţii Civile, poetul, omul Renata Verejanu cu timpul grăbit?
R.V. Anul 2007, anul mistreţului, a fost un an foarte rodnic în implementarea unui şir impunător de idei (mai nou, spunem - proiecte). Şi eu, şi fiul (doi mistreţi), am muncit foarte mult, zi de zi, şi i-am molipsit pe toti din prejmă de hărnicie.

Cor. Doar sunteţi voluntari... Nimeni nu vă impune să munciţi zilnic?!
R.V. Noi suntem voluntari neremuneraţi de 17 ani...Dar am muncit zi de zi, şi sâmbetele şi duminicile... pentru că munca este bogăţia noastră, şi pentru că ne-am asumat pe un an un volum de muncă pe care colective impunătoare de profesionişti nu îl pot realiza în 10 ani, fiindu-le create toate condiţiile de muncă... Şi aşa an de an, vreau să reuşesc să las cît mai multe lucruri frumoase în urma mea... După legile R.Moldova acesti ani (grămadă de timp dăruită din propria mea viaţă) nu mi-au fost socotiţi cel puţin ca stagiu... Cu toate acestea, noi am fost un bun exemplu de cetăţeni care venerează munca.

Cor. Reamintiţi câteva din aceste „munci” care vă aduc atâta satisfacţie sufletească... deoarece, ştiu mulţi studenţi care plătesc taxa pentru studii - dar fug de la lecţii, cunosc demnitari care primesc salarii bune, privilegii, le merge stagiul – şi tot mai „chiulesc” sau dormitează la serviciu... Ce fel de munci faceţi că vă ademenesc zi de zi, fără ca cineva să vă impună?

R.V. În fond, ce fac eu? – îi deprind pe copiii şi tinerii de la ONG-urile din Reţeaua OMCT să ştie să se bucure de propria lor muncă. „ Ce munci?”, intrebi... De folos societăţii, ţării, neamului, fiecărui dintre noi...
„O muncă” pe baricade este Ziarul „Copiii Europei”, primul ziar cu statut de ONG, primul ziar pentru copii editat de copii, primul ziar transfrontalier, primul ziar care se luptă cu corupţia... Şi-a sărbătorit în 2007 Aniversarea a X-a,
„Altă muncă” se numeşte Revista „Micul Prinţ”, prima revistă pentru copii şi tineri editată de copii şi tineri, prima revistă care a făcut o revoluţie în mass-media pentru copii şi tineret, publicaţia care a inspirat apariţia altor publicaţii şi a stat la temelia tuturor celorlalte proiecte şi programe de durată ale Organizaţiei Mondiale a Copiilor Talentaţi (OMCT). La cea de-a XV-a Aniversare a sa Revista „Micul Prinţ” a obţinut premiul Salonului Internaţional de Carte (organizat la Biblioteca Naţională de sărbătoarea Limba Noastră),
Una dintre „muncile” cele mai dragi nouă este Festivalul-Concurs Internaţional „Micul Prinţ”, unul dintre cele mai originale dialoguri interculturale din Europa, un dialog dintre culturi şi popoare implementat de copii şi tineri, un concurs care la nivel local, naţional şi internaţional a descoperit şi promovat peste 50000 de tinere talente de pe toate continentele, primul concurs care a trecut frontierele ţării şi s-a desfăşurat trei ani consecutiv la Bucureşti. Concursul „Micul Prinţ” a fost un bun „regulament” şi un „scenariu” pentru multe concursuri născute după el atât în ţară cât şi în alte ţări. Acum muncim la realizarea celei de-a XV-a ediţii.

Cor. ...Iarăşi Aniversare...
R.V. ...Deci, vom munci şi mai mult...
O muncă amplă, cu multe ramificări, este „Caravana Culturii Păcii”, lansată la nivel naţional în 1993 şi la nivel internaţional în 1995. În 2000 Caravana Culturii Păcii a mers din capitală în capitala, din ţară în ţară, până la Consiliul Europei (Strasbourg) şi UNESCO (Paris), unde membrii caravanei au fost primiţi de înalte oficialităţi.
Fiecare ediţie a Caravanei Culturii Păcii are altă rută sau alt colorit. Ediţia 2007-2008 a fost lansată foarte original, prin Marşul Voluntarilor Păcii. Evenimentul s-a produs la 21 septembrie 2007, de Ziua Internaţională a Păcii, şi a constituit un lanţ viu de 1000 de inimi, prins de la sediul OMCT pînă la Parlamentul R.Moldova, care din mînă în mînă au transmis mesajul lor Preşedintelui Parlamentului.
Alte „munci” ar fi „Conferinţa Transfrontalieră a Tinerilor”, ajunsă la cea de-a V-a ediţie, sau „Asambleea în Deplasare a Tinerilor”, sau „Cluburile Consiliului Europei”, sau cluburile UNESCO, sau „Reţeaua Naţională de Observatori Imparţiali” şi monitorizarea alegerilor de toate nivelurile, sau „Eu am dreptul a Munci, a Iubi, a Trăi” de promovare a Drepturilor Omului...
Munci de mare răspundere sunt participarea de patru ori pe an (pe cont propriu) la Conferinţa ONG-lor cu statut participativ şi Adunările Parlamentare ale Consiliului Europei (la Strasbourg), la Congresele Federaţiei Mondiale a Asociaţiilor, Centrelor şi Cluburilor UNESCO, rapoarte către aceste foruri internaţionale şi către Ministerul Justiţiei... şi multe alte „munci” mai puţin plăcute... nu doar cele de alergare pe la sponsori, ci atatea altele... deoarece Organizaţia Mondială a Copiilor Talentaţi are doar un birou pentru care am plătit sume fabuloase şi am pierdut multă sănătate, şi nu dispune de un sediu pe măsura proiectelor şi programelor sale...

Cor. Nimeni nu vede ce „munci” faceţi?
R.V. Am dăruit copiilor o maximă: „Toţi ne iubesc, şi nimeni nu ne ajută”...
Pe parcursul a 17 ani OMCT a avut parteneri de nădejde, puţini, dar a avut... Din păcate, nu sunt permanenţi... Şi dacă îl „pierdem” pe unul, pînă găsim altul - cîtă sănătate irosim... Şi uite aşa ne trece viaţa...

Cor. Dar...
R.V. Copiii talentaţi au totuşi un partener de nădejde... în persoana dlui Marian Lupu... O dată în an îl dejanjăm, şi îl „rupem” de la problemele parlamentare... Cand realizam Festivalul-Concurs International ”Micul Print” sub patronajul dansului. Anul acesta l-am implicat si in Marsul Voluntarilor Pacii...

Cor. După ce delegaţia de la Marşul Păcii, în care eraţi şi Dumneavoastră, a fost primită de Preşedentele Parlamnetului, o doamnă „pro-democrată” mi-a spus că doar in Renata Verejanu a avut incredere, si daca si ea îi susţine pe comunişti... Adică, mi-a spus ceva mai drastic...
R.V. După birunţă apar foarte mulţi eroi... Vreai să spui că liderul Societăţii Civile şi poetul Renata Verejanu are duşmani? Nu-l cunosc nici pe unul! Dar să nu aibă măcar un duşman unul dintre foarte puţinii cetăţeni democraţi din R.Moldova a cărei vorbe coincid cu faptele, una dintre cele trei femei ale neamului care a fost atatea ani pe baricadele renaşterii spirituale, unul dintre cei mai interesanţi poeţi? Eu, fără să mă vând vre-unui partid şi pe spuma „aşa zisei democraţii” să vin în parlament - mi-am creat singură şi mie, şi copilului meu, şi la foarte multă lume, şi ţării un asemenea prestigiu, că toate milioanele unora şi posturile altora ţinute în dinţi decenii - sunt o nimica toată. Când mulţi furau ţara şi îşi ridicau palate – eu ridicam un edificiu spiritual: Organizaţia Mondială a Copiilor Talentaţi, unica structură de nivel internaţional cu cartierul general la Chişinău şi statut participativ la Consiliul Europei. Cînd alţii vindeau mamele şi tinereţea ţării (femeile si fetele în prostituţie şi tinerii în traficul de organe) - eu cream prestigiul Moldovei pe toate meridianele lumii, promovînd copiii şi tinerii ţării şi chiar copiii altor ţări. Poemele mele needitate zeci şi zeci de ani – sunt citite de parcă sunt scrise azi. Dar dacă e să vorbim mai serios – copiii de la OMCT se cunosc cu sute de miniştri şi parlamentari din toată Europa, zeci de şefi de state de la dl Snegur până la Bill Chlinton, întâmpină Crăciunul sau alte sărbători la vilele de reşedinţă ale ambasadorilor, sunt invitaţi la cele mai de prestigiu spectacole, concursuri, recepţii... Eu, după ce am cunoscut patru Secretari Generali ai Consiliului Europei, personal i-am dăruit cartea mea de poeme Secretarului General ONU, de ce nu ar trebui să fiu cunoascută şi autorităţilor ţării unde OMCT îşi are cartierul general?... La acestă temă scriu un roman. Eu nu vreu şi nu pot să aparţin vreunui partid, eu aparţin neamului... Şi acest neam de ce la o aniversare rotundă nu mi-ar fi dat o distincţie guvernamentală? Vre-un premiu de 1 euro? Iată atunci, cînd zilnic ţi se dau distincţii, posturi înalte, case, maşini, premii etc.etc.etc. – atunci începi ori să fii de-al cuiva, ori să fii genial. Ai văzut primul număr din 2008 al Revistei „Micul Prinţ”?

Cor. Am şi răsfoit-o. Nu pot să cred că o asemenea publicaţie nu este susţinută financiar de stat sau nu are un patron...
R.V. Patron este cel care a fondat revista la 9 anişori... şi copiii lansaţi de revistă, de altfel, şi de ziarul, şi de concursurile, conferinţele, asambleele noastre... Chiar în jungla acestei tranziţii noi cunoaştem drepturile de autor si stim ca suntem stapani pe ideele noastre...

Cor. Vă doresc să rămâneţi mereu curajoasă ca să ne inspiraţi şi pe noi, şi pentru toţi cititorii – La Mulţi Ani!

Irina Jurbă,
studentă la Facultatea de Jurnalism şi Comunicare,
ULIM

La MUlti Ani, OMCT si Renata Verejanu

OMCT de Craciun

Revista Micul Print de Craciun

Renata Verejanu la Congresul fmacu, UNESCO

Congresul Mondial al fmacu, UNESCO

Revista "Micul Print" la 15 ani

Renata Verejanu in 2007

Intalniri cu Renata Verejanu

Renata Verejanu admira muzica lui Eugen Doga

Eugen Doga a fost presedintele Juriului Internaional de doua ori, la solicitarea printilor, dar si la propunerea poetei Renata Verejanu, autorul proiectului...

Biblioteca Onisifor Ghibu

Oaspetii de la Bacau

Poze din saptamana aceasta

Manifestari

Omul Anului