Dragi prieteni,
Aş avea multe lucruri frumoase
şi interesante de spus despre
marele poet Adrian Paunescu,
despre cum am cunoscut Cenaclul «Flacăra»,
cum, atunci când «Flacăra» a fost interzis,
am creat Cenaclul «Grai Matern» (1988),
care a promovat renaşterea spirituala în Moldova,
cum, peste ani, Adrian Paunescu m-a felicitat
cu activitatea Cenaclului «Grai Matern»…
Marea personalitate stia să fie simplu,
fără pic de aroganţă…
Am aflat ca imi citea blogurile
şi am fost plăcut surprinsă
că a luat o poza de pe unul din blogurile mele –
o poza de la şedinţa Cenaclului «Grai Matern»...
sedinţă la care Grigore Vieru a primit
distincţia «Omul Anului»,
şi a publicat-o în ziarul «Flacara»…
Azi, cănd plângem cu toţii,
am scris acest poem:
Scrisoarea lui Adrian Paunescu catre Grigore VieruTu, prietene, trist şi retras
Mă vei înţelege: eu sunt un luptător
Mereu pe rugul intrigilor ars
Şi pârjolit în flăcări de dor…
În bolta imensă a fiecărui poem
E ţara mea oglindită senin -
Precum destinul în unicul blestem
Din care peste-o viaţă-am să revin.
Tu, prietene, retras din lume
În spaţiul pe care nu îl pot cuprinde,
Şi-atunci, intru în frumosul tău nume
Care mă molipseşte de viaţă, şi aprinde
O iubire enormă ce mă cheamă-nainte...
Să fii incomod – nu e de-ajuns,
Mă duce-n nemurire un neam de cuvinte -
Cine a zis că un mare poet a apus ?...
O iubire enormă mă cheamă-nainte…
