Nota individuală puternică o dă însă un eticism ardent, programatic, de o înaltă tensiune, însemn al unei împăcări/neîmpăcări trăite la cote dramatice, în momente de sfâșiere lăuntrică, de durere și supărare. De aici spiritul justițiar al poetei, punerea în cumpănă valorică și morală a tot ce se întâmplă și a tot ce i se întâmplă. Umbra zeiței Themis e în fiecare rând, în fiecare mărturie, în fiecare trăire, în dialogul permanentizat cu Celălalt căruia i se adresează mesajul. ”Cerul zilei” care lovește ”cerul nopții” stârnește o reacție sufletească aparte. În lupta în care e angajată nu poate să accepte condiția de învinsă: ”Și mă simt în toate învinsă,/ dar supusă nu pot fi / Sunt datoare c-o iubire/ clipei în care voi muri”. E o emoționantă mărturisire aici, cu valoare de conduită morală.
Dincolo de catagrafierea ripostelor morale și a fiziologiilor sociale, de cardiograma timpului însuși – bolnav, vitreg, măcinător – adevărat timp bacovian ce înstrăinează ființa, o ”ostenește”, o încarcă cu nervi, ceea ce conturează un portret de grup, dăm de un autoportret al poetei, surprinzând în registre diferite – de clipe frumoase ”goetheene”, de inspirație lirică pură, de ”mici bucurii”, de ”convorbiri cu florile”, de ”colind de la mama”, de ”gestul timpului”, de ”cântece de crizantemă”, de ”sondele iubirii” ce storceau ”ecou fierbinte”, de mirare a inimii. Poeziile se disciplinează în forme clasiciste, devin melodioase, bine articulate sintactic, se restrâng spațial până la contururi miniaturale, se organizează armonios în catrene, distihuri, terține sau sextine, refuzând discursul monologic extins marcat de retorică:
Un alt merit deosebit al Renatei Verejanu este acela de a cultiva formula poeziei de inspirație socială și națională, în spiritul Leonidei Lari sau Anei Blandiana. Ea imnifică paternii spirituali (Ștefan cel Mare, Eminescu), adresează ode democrației și Europei (Tinerețea Europei adună hrană Păcii mondiale), elogiază dorul de Spania a lui Frederico Garcia Lorca, își plânge împreună cu neamul destinul: ”Sufletul meu retras în cearcăne grele, /Nesupus învățăturii lui Karl Marx, – /Numără zilele... (Noțiune de neam). În toate poeta pune sinceritate, dorință de Preacuratul adevăr, de poezie cu mesaj, ferită de experimentări sterile.
Poeta Renata Verejanu prezintă ediția a 2 a volumului de poezii „Eu am știut să fac din viața mea o sărbătoare”, 444 pagini, anul 2012. Volumul a fost lansat la Salonul Internațional de Carte de la Biblioteca Națională a Republicii Moldova (în parteneriat cu Ministerul Culturii și Centrul Consiliului Europei) și o abținut unul dintre premiile principale ale Salonului.
Expoziția de carte „Renata Verejanu - Poetul Dintre Milenii” de la Parlamentul Republicii Moldova, octombrie 2017. Toate cărțile prezentate la Expoziție au fost procurate de deputații și angajații Parlamentului. Parlamentari din diferite fracțiuni, fascinați de descoperirea unui poet deosebit, au dorit să facă poze cu autoarea acestor cărți unice. Volumul de poezii „Poetul Dintre Milenii” cu 600 pagini (format A4), o adevărată biblie a poeziei moderne, vorba unui mare critic literar, volum care a și dat numele expoziției, a impulsionat lumea, care și în timpul sesiunii veneau să rezerveze un volum.
