Galina Codreanu, vicepreşedinte FMACU

Cercul Militar Național, București

Trecând pe lângă acest edificiu, din inima Bucureștiului,

poeta Renata Verejanu, de la Chișinău, a intuit

că de curând aici, anume aici, va avea

 mai multe Serate de Creație...

Vreau să fiu renumit

Iată-ne noi, indivizii (parte a societăţii care este obiect de studiu al sociologiei), eu, el... unii mai aproate, alţii încă foarte departe de a ne încadra în conceptul de personalitate, dar cu o dorinţă enormă de a deveni renumiţi. „Vreau să fiu un cineva”, spun copiii care vin să activeze la Organizaţia Mondială a Copiilor Talentaţi (primul ONG Internţional din spaţiul ex-sovietic, fondat şi gestionat de copii, care are cartierul general la Chişinău şi statut participativ la Consiliul Europei). Eu?... presupun că nu am rostit aceste cuvinte, ci undeva, în sufletul meu, la mare profunzime, această dorinţă îmi dirigează activitatea în direcţia ca eu să fiu o persoană renumită.
De unde acestă dorinţă? Să fie „trăsătura centrală” a „caracterului naţional” sau
„un proces de clarificare” şi formare a conduitei umane, a comportamentului copiilor şi tinerilor acestui început de mileniu...
Fiind organizatorul unui sondaj sociologc, din cadrul activităţii în ONG-le pe care le-am fondat, am descoperit că departe peste jumătate dintre intervievaţi vor să devină „un cineva important”, mai simplu – o persoană renumită. Ce doresc totuşi aceşti copii? Să se realizeze? A fi un bun medic e o şansă de a fi renumit. Dar sondajul a arătat, că îşi doresc deschis acest lucru adolescenţii care primesc educaţie prin cultură.

Înclin să cred că educaţia prin cultură este de durată.
Acel „venit psihic” pe care-l poate oferi tânătul în care s-au făcut investiţii cu ajutorul culturii în perioada lui de copilărie şi adolescenţă – este rodul aşteptat.
De ce nu ar dori toată lumea acest lucru? Motivele sunt multiple. Prin urmare, „pierderea neglijabilă” adusă unui copil poate deveni o perdere netă pentru societate.
Trecerea la economia de piaţă a derutat o mare parte a societăţii şi a mobilizat o altă parte. Reţeaua de relaţii care crează un „nou mediu” uman, numit cultură – este diversă. Posibil că prin realizarea dorinţei de „a fi un cineva” – persoanele determină un nou comportament uman, pe care vor să-l impună ca normă de viaţă. Efortul pe care-l depun părinţii pentru a crea condiţii de susţinere şi încurajare a mersului spre succes, deseori uimesc.
Dar poate că dorinţa de a fi renumit e deja esenţa socială a perioadei de tranziţie?
Din experienţă cunosc mulţi oameni care nu dispun de venituri ce le-ar permite o călătorie cât de scurtă în străinătate. Şi totuşi, ei îşi duc copiii la diverse concursuri internaţionale într-un capăt sau alt capăt al lumii.
Dorinţa de a da dovada talentului său, de a aparticipa activ la procesul cultural naţional şi internaţional (poate chiar fără a pătrunde aceste esenţe) are un caracter perseverent.
Să fie o explicaţie:
dorinţa de-a obţine bani, venituri enorme (sportivii etc.),
dorinţa de a face carieră ( olimpicii etc.),
dorinţa de a-şi crea onoare, prestigiu (vedetele...)
Ar fi simplu de tot în cazul primelor două categorii. În cazul celei de a treia categorii,
în ultimul deceniu sunt mutaţii însemnate. Se egalează numărul celor care doresc să fie renumiţi în artă, cultură, literatură cu cei care vor să fie „renumiţi” în politică. Or, „a face politică” (în R.Moldova, de pildă) s-a înţeles a obţine/a dobândi uşor puterea, a aduna avuţii nelimitate, a nu fi pedepsit penrte diverse infracţiuni. Şi totuşi, electoratul care de-abea dibuie ce este democraţia, a pedepsit dur partidele politice prodemocratice (aflate la putere în anii 1992-2001) – ele nu au primit voturile necesare şi nu au trecut pragul electoral. Dar a pătimit şi democraţia, căci la putere a venit partidul comunist din Moldova.
Însă patima de „a deveni renumit în politică” nu şi-a pirdut din prestigiu.
Meditaţia mea trece peste aceste categorii şi noţiuni profunde – eu vreau prin muncă aprigă să devin un cineva renumit. Şi alţii (puţini, mulţi, sau poate chiar o majoritate) doresc să devină renumiţi – am putea crea o societate de renumiţi....
O puzderie de întrebări îşi caută răspunsul. Sper să continui să le caut în studii mai aprofundate asupra „epidemiei contemporane” – exprimată prin „da” sau „nu” public,
dar care ne roade lăuntric: o dorinţă sănătoasă, care aşteaptă studiere.

Guvernul bloggerilor

Fiul vine cu idea de a crea un Guvern al bloggerilor?
De ce nu?
S-au creat atâtea…
Văd că deja a invitat şi Africa la colaborare…

Constituţie

Atunci apăruse prima variantă a Constituţiei Europei...
Am primit fiecare câte o carte care mirosea vopsea, a tipografie...
Când am revenit acasă m-am grăbit s-o citesc...
La început mi s-a părut că ţările care devin membre ale Uniunii Europene
sunt/vor fi dirijate de la Bruxelles sau de la Strasbourg...
Şi m-am întrebat, la ce bun mai au nevoie popoarele acestor ţări
de instituţiile proprii?...

Dacă de acolo li se spune ce să facă, pentru ce mai e nevoie de
de Preşedinţie,
de Guvern,
pe Parlament...

Noi şi Consiliul Europei

Renata Verejanu, preşedinte OMCT,
preşedintele Federaţiei din Moldova a Asociaţiilor, Centrelor şi Cluburilor UNESCO la o reuniune organizată de Federaţia Franceză în colaborare cu Federaţia Europeană şi Consiliul Europei, alături de şefii delegaţiilor din diferite ţări.

După o recepţie deosebită oferită de primarul Strasbourgului, în curtea primăriei, aşteptându-I pe ceilalţi colegi.

Ia aminte

Am consumat bine cerul ochilor tăi,
N-ai să mă supui, ia aminte, acum
Pătrunsă-ntre-aceşti umeri grei
De scrum şi de parfum.

Invidia cu unghii ascunse se-avântă
şi zgârâie lumina într-atât:
Faţa icoanei e calmă şi sfântă -
Mintea îi ţâşneşte pe gât.

Soarta mea, în ce joc te avânţi?
Mi-e viaţa un singur minut...
Nici într-o cursă să nu mi-o aţâţi -
Nici în viitor, nici în trecut.

Am consumat tot cerul ochilor tăi,
Am deschis văpăile mâhnirii...
Fapta singură înaintează întâi
Apoi îşi altioesc spinii în noi trandafirii...

Un plânset

Un roman nescris plângea în ea, zi de zi, tot mai mult rugând-o să se apuce de muncă, să lase grijile ţării pe seama celor care stau la cârma ei, care sunt plătiţi anume pentru acest lucru। Ea auzea acest plânset, îl absorbea în sufletul de mamă, de femeie, de jurnalistă, de ambasador popular, de lider al societăţii civile, şi muncea zi de zi cât nu erau în putere s-o facă 100de persoane, şi acel plânset îi intra în sânge şi o chinuia mult, mai ales în nopţile cu lună plină, când îşi spunea că anume mâine va începe scrisul

Vă spun “Noapte bună” la toţi

Deşi toată ziua răsună cântece de voie bună, foarte puţină lume se bucură… Eu nu voi comenta cu nici o vocală sărbătoarea de azi … Prea multă viaţă proprie am dăruit acestei sărbători…

Citesc câteva versuri dinrt-un poem pe care nu l-am editat la timp, şi nici apoi…
Pregătesc o n0uă carte…

Vă spun “Noapte bună” la toţi,
Lăsaţi văzduhului adâncime profundă
Ecoul durerii prietenii să mi-l audă,
Prietenii cei vii, dar şi cei morţi…

Vă spun “Noapte bună”… şi singură plec…
Păşesc Miezul Nopţii în grabă
Căci văd în calea mea o soartă oarbă –
Şi dacă n-o salvez, eu totuş, o să-ncerc…

propun

Unui partid care are nevoie de tineri versaţi…
Vreau să vă propun candidatura unui tânăr la europarlamentare.
O să vă bucuraţi de prestaţiile lui şi de prestigiul pe care poate să vi-l creez în Europa.
Dacă vă interesează cu adevărat - vă voi expeia CV, şi vă voi facilita o întâlnire cu el.
Reporter
AMP-Internaţional

Hello Renata!

Nice to hear from you. I visit your blog, but at the moment I have no comments. I'm going to try to send you some photos.Please don't forget to send me concrete information about the young ones Festival (little Prince). As our Executive Council at the Unesco Club from Porto finish its mandate at the end of 2007, we are going to have elections on the end of the Year, As consequence, we are preparing now, the new Team and the General Activity Plan for 2008 and 2009. That's why I need you send me some coordinades about the date from the Little Prince Festival on 2008 (more or less)Another thing. When I was preparing myself to leave from Athens, some European delegations talk to me in order I become candidate for the Presidency of the European Federation
Silvio

În lumea Renatei Verejanu

Maxime şi cugetări


Uriaşă energie creatoare, omenia

În nici o boală astăzi nu încap

Liber să se nască nu poate oricine

Acum la modă e să fii cu toţii

Viaţa mi-e durerea după care-am plâns

Şi mă simt în toate-nvinsă, dar supusă nu pot fi

Accept un dor etern

Sunt datoare c-o iubire clipei în care voi muri

Al groazei strigăt cu chipul de femeie

Luaţi un interviu pentru presa mondială
De la înjurătura rămasă în mine din şcoală

Vorbeşte lumii clar să poată să te asculte

Rezervaţi-mi un veac doar al meu să fie

În propria ta glorie să nu te laşi să arzi

Abea când te urăsc - tu mă seduci

Pe ochii mei ard zile din veacuri viitoare

De parcă pană la naştere ne-am fi iubit

În trupul nostru treji sunt şi nepoţii

Şi-njurătura o adun din vorbe delicate

Şi gura, sărutată de toţi bărbaţii lumii

O hrincă mi-e de-ajuns pentru zece milenii

În carnea mea tânără - nici urmă de frică

Îmbrac pe trup o noapte, cea mai lungă-n an

În felul unui fulger să mă scrii
Cu versu-mi, peste-un veac dacă se-ntoarnă