Pledoariile Renatei Verejanu

 Citim ziare, reviste, cărți...

Zero şi un Milion

din pledoariile poetei Renata Verejanu

la o lecţie de „Ora Consiliului Europei”

Într-o zi Poetul intră la o instituţie importantă… Oprit în uşă, Poetul zâmbi, văzând la fiecare birou câte un zero… Care mai mare, care mai mic, dar toate foarte arogante… Stătu cât stătu poetul în uşă, cum ar sta cifra unu într-un picior, apoi îndrăzni. Ştiind că nu are cui, Poetul încercă totuşi să le vorbească despre proiectul său… Şi cele şase zerouri s-au privit leneş, apoi, rostogolindu-se, s-au aliniat în stânga cifrei unu… Poetul privi rândul şi le zise: Vedeţi, împreună suntem un milion. Şi scrise la calculator: 1000000… Şi îndată zerourile   s-au făcut şi mai vajnice, şi mai importante, şi mai dolofane, înghesuindu-se, fiecare să deţină o parte cât mai mare din milion. În această îmbulzeală zerourile l-au împins pe Poet la perete, strivindu-l. Cu greu Poetul s-a retras din rolul său de Unu pentru un milion, şi foarte dezamăgit, a plecat… Şi cele şase zerouri împreună şi fiecare în parte au rămas a fi doar un zero, gol-goluţ pe dinăuntru,  şi-atât.

Dragii mei, eu aş vrea ca voi să aveţi capacitatea să fiţi UNU la o sută, la o mie, sau poate chiar la un milion    (la 100, la 1000, la 1000000…) 

Dar ar trebui să ştiţi: cu cât mai multe zerouri ţineţi în spate, cu atât mai uşor ele vă pot strivi, chiar dacă toate împreună sau fiecare în parte nu e decât un zero… Şi-atât.